In cel mai recent film al sau ca regizor, Bertolucci abordeaza, atit in termeni critici, cit si elogiosi, miscarea sociala din mai ’68 din Paris.

Michael Pitt si Eva Green au fost laudati
de critici pentru interpretarile lor Bazat pe romanul „The Holy Innocents", al lui Gilbert Adair, filmul erotic al lui Bertolucci reconstituie atmosfera incarcata de francofilie, sexualitate si tulburari politice in Parisul anilor ’60. Adevarata sa atractie se afla, ca intotdeauna la Bertolucci, dincolo de povestea propriu-zisa. Intr-un Paris aflat pe muchia unei explozii sociale, un trio de tineri studenti se lasa sedus nu doar unul de catre celalalt, ci si de imaginatie, de idealurile prieteniei, de fantezii sexuale si de nevoia aproape absurda de Celalalt. La care se adauga pasiunea care ii uneste si ii va tine uniti pe parcursul filmului - fascinatia pentru filmele Nouvelle Vague, pe care le vedeau la Cinemateca Franceza. „Visatorii" (vineri, ora 23.20, la TVR 1) a stirnit destule controverse din cauza nenumaratelor si lungilor scene erotice, printre care una a dat mult de gindit criticilor si jurnalistilor (o masturbare in fata unui poster de-al lui Marlene Dietrich). Idealismul perioadei capata culori vii in viziunea lui Bertolucci, care incearca sa redea cristalizarea sociala a Parisului drept o metafora tematica pentru revolutia mai mica, ce-i drept, pe care o traiesc cele trei personaje, un menage a trois vazut ca un fel de act revolutionar, intr-o lume care se voia tot mai puritana si mai asezata. Bertolucci si nostalgia dupa mai ’68 Inainte de lansarea filmului „Visatorii", cineastul declara: „Filmul e si nu e despre mai ’68. Capteaza atmosfera momentului, dar nu vorbeste despre lupte de strada, ci despre experienta idealista si utopica in sine. Eu ma aflam acolo si a fost ceva de neuitat".

Bernardo Bertolucci si Gilbert Adair vorbesc despre „Visatorii", pe www.cotidianul.ro/select