Fotbalist exponential pentru Dinamo si nationala Romaniei in anii ‘70, Cornel Dinu este unul dintre marii povestitori ai Bucurestiului. Tineretea lui, aspra si dezordonata, riscanta si tandra, aventuroasa si plina de succese, a insemnat calatorii in toate colturile lumii. Roma i-a ramas cea mai draga acestui om care face naveta intre dr. Jeckyl si Mr. Hyde cu o rapiditate uluitoare, deseori granita fiind camera de luat vederi. In direct sau nu, aparitiile sale la televiziune arata un Dinu logoreic, uneori arogant sau nepotrivit ironic. Contextul relaxat, masa fina si vinul italian alb si sec rascheteaza profilul nesuferit al lui Dinu - tv si lasa omul simpatic si inteligent, spumos, dar masurat, sa-si traiasca intortocheata viata. Intr-unul din aceste momente a instrumentat Procurorul si „cazul Roma".Fotbalist exponential pentru Dinamo si nationala Romaniei in anii ‘70, Cornel Dinu este unul dintre marii povestitori ai Bucurestiului. Tineretea lui, aspra si dezordonata, riscanta si tandra, aventuroasa si plina de succese, a insemnat calatorii in toate colturile lumii. Roma i-a ramas cea mai draga acestui om care face naveta intre dr. Jeckyl si Mr. Hyde cu o rapiditate uluitoare, deseori granita fiind camera de luat vederi. In direct sau nu, aparitiile sale la televiziune arata un Dinu logoreic, uneori arogant sau nepotrivit ironic. Contextul relaxat, masa fina si vinul italian alb si sec rascheteaza profilul nesuferit al lui Dinu - tv si lasa omul simpatic si inteligent, spumos, dar masurat, sa-si traiasca intortocheata viata. Intr-unul din aceste momente a instrumentat Procurorul si „cazul Roma". „Am descoperit tirziu Roma, prin 1981. Eram cu Dinamo in cantonament si am discutat mai mult cu baronul Ianich, unul dintre bunii mei prieteni italieni. El avea resedinta undeva pe linga Villa Borghese si il lauda pe Berlinguer. I-am spus sa ma lase cu comunistii lui, ca lor pina si astia le-au dat, in loc sa le ia totul, asa cum ne-au facut noua. Am cunoscut apoi Roma in niste nopti fascinante cu citiva prieteni de aici, arhitecti. Ne prindeau zorii pe strazi, in fata unor cladiri vechi a caror istorie nici ei nu o stiau foarte bine, dar incercau sa o recompuna." Dinu stie exact ce il atrage la capitala Italiei: „Niciodata nu o cunosti perfect. Am fost aici de sute de ori, dar de fiecare data un colt de cladire te seduce, o strada pe care ai strabatut-o de atitea ori iti apare sub alt chip. Fara indoiala, as sta aici si daca ar trebui sa muncesc", scoate belferul din el sacrificiul suprem pe care l-ar face pentru frumoasa lui.

Atras de tainele ordinelor oculte, Dinu are cunostinte sus-puse in masoneria italiana, despre care vorbeste misterios si mindru. La fel si despre Vatican, dezvaluind ca a avut onoarea de a-l cunoaste pe defunctul Papa Ioan Paul al II-lea, care l-a primit „de citeva ori, in audiente private". Trezorierul Vaticanului, De Luca, este de asemenea unul dintre oamenii cu care Dinu vorbeste uneori. Frecventind des lumea buna a Romei, el poate fi un excelent ghid al restaurantelor selecte din Roma. Stie cind nu trebuie sa ceri gamberi, „pentru ca sint in perioada de imperechere, draga, si nu au cel mai bun gust", iar vinurile Italiei ii sint la fel de cunoscute si prietene ca, odinioara, crampoanele sau tacklingurile. A fost impreuna cu amicii lui la plajele selecte unde se bronza Sordi sau Lollobrigida, iar acum stie la ce restaurante obisnuieste sa iasa Berlusconi. Anecdotica trecerilor lui prin Roma retine si un prinz cu Vadim Tudor, excelent cunoscator al istoriei Italiei, la un restaurant la care servesc maicute din Ordinul Carmelitelor. „Plingea Vadim la masa cind auzea «Ave Maria»", isi aminteste Dinu rizind.

Procurorul apreciaza la italieni si „rapiditatea cu care dau legi. Se adapteaza foarte usor la ceea ce se intimpla linga ei si reactioneaza imediat. Poate ca nu gasesc neaparat cele mai bune solutii, dar situatiile care par la un moment dat exceptionale se regasesc urgent in articole de lege". Dinu isi aduce aminte de un moment in care, mincind pe o terasa descoperita, a hranit un porumbel cu citeva firimituri: „Chelnerul mi-a spus ca italienii se gindesc sa interzica acest lucru, deoarece au de gind sa rareasca pasarile, in primul rind pentru ca distrug monumentele istorice". (Ovidiu Dragan - Corespondenta de la Roma)