Tot ceea ce face iubeste, indiferent ca lucreaza in teatru, balet, moda sau acasa. "Exact cand spun ca obosesc, as lua-o oricand de la inceput. Nu pot sa stau, as deveni depresiva", ne-a marturisit fosta directoare a Teatrului National Constanta. Beatrice Rancea implineste maine 46 de ani.

"Tot timpul m-am intors acasaa€¦"Tot ceea ce face iubeste, indiferent ca lucreaza in teatru, balet, moda sau acasa. "Exact cand spun ca obosesc, as lua-o oricand de la inceput. Nu pot sa stau, as deveni depresiva", ne-a marturisit fosta directoare a Teatrului National Constanta. Beatrice Rancea implineste maine 46 de ani.

"Toata viata am incercat sa-mi spun ca tot raul este spre bine. Sunt momente cand trebuie sa iei totul de la inceput. Un moment dificil pentru mine a fost la 30 de ani. Din cauza unui accident la genunchi, pentru care am suferit cinci interventii chirugicale si din cauza caruia am fost nevoita sa merg in carucior si carje, a trebuit sa renunt la dans. Inaintea nefericitului eveniment eram in repetitii la «Romeo si Julieta». «Julieta» este un rol pe care si-l doreste orice interpret, indiferent daca este in teatru, film sau balet. Marturisesc ca nu am mai putut sa vad spectacolul si nu am mai putut sa ascult muzica compusa de Ceaikovski pentru aceasta piesa. Nu mi-am propus niciodata sa fac altceva decat dans, nu-mi imaginam viata fara sa dansez, insa destinul m-a pus in fata faptului implinit. A fost dureros, dar daca nu mi se intampla ceva atat de grav, nu as fi ajuns in regie.

In prezent montez «Visul unei nopti de vara» pentru Festivalul de Teatru de la Alba-Iulia, apoi voi incepe la Teatrul National de Opereta «Cabaret», cu Loredana Groza in rolul principal. Am primit cu mare bucurie invitatia Ambasadei Romaniei la Budapesta de a regiza spectacolul pentru Ziua Romaniei, ce se va desfasura la Teatrul National din Budapesta.

Incerc sa nu fiu marcata de trecerea timpului. Fiecare spectacol pe care il incep ma gandesc ca este primul. Il lucrez cu bucuria si cu dementa ca poate este ultimul. Am incercat sa ma dedic cu toata forta si cu toata dragostea mea fiecarui spectacol si incerc ca timpul sa nu-mi altereze acest mod de a gandi. Cand imi este greu sau cand mi-e frica sa nu fac lucruri care nu ma reprezinta, ma gandesc la acea bucurie, acea grija si candoare cu care m-am apropiat de primul text cand eram studenta.

Fiecare piesa pe care o lucrez are un anumit tip de improvizatie. Lucrez foarte mult cu actorii pe improvizatie, pe muzica, pornind de la text. Cred foarte mult ca interpretul trebuie sa fie un creator, nu un om care executa niste indicatii.

Ziua de nastere mi-o voi petrece ca de obicei, cu mama, cu sotul meu si cu niste prieteni foarte apropiati, Mirela si Marian Alecu. Sotul meu mi-a promis ca o sa faca un alt set de verighete. Acesta este cel mai frumos cadou pe care pot sa-l primesc. Imi doresc sanatate pentru cei 27 de catei ai mei si pentru noi toti. Asa cum spunea Mozart, trebuie sa-i multumim lui Dumnezeu ca ne-a mai daruit o zi din viata."