Rusinea patita de PSD, in momentul referendumului in care urma sa se decida daca Traian Basescu va fi sau nu suspendat, a fost stearsa de pe obrazul social-democratilor, aproape in totalitate, prin propunerea si fortarea adoptarii legii privind majorarea pensiilor. Singuri, de capul lor, liberalii nu ar fi avut curajul sa propuna asa ceva, nu spun ca nu si-ar fi dorit. Dar nu ar fi avut nici forta in Parlament si nici putere mediatica de a explica publicului de ce e bine, uneori, sa risti si sa iti asumi plenar aceasta stare.


Tot legea pensiilor, asupra careia presedintele tarii, desi a promulgat-o, are serioase indoieli ca va putea fi aplicata pana la capat, este cea care s-ar putea sa-l salveze pe premier. Desi in vacanta, primul-ministru este amenintat de colaboratorii politici cei mai apropiati, in afara de UDMR, ca vor introduce o motiune de cenzura in perioada urmatoare. De ce o motiune de cenzura? Adica un act politic specific partidelor din opozitie, dupa ce PSD a fost acuzat ca trage, de fapt, sforile guvernarii?


Circula doua scenarii printre politicienii nostri, aflati la final de vacanta si in pregatirea unei noi sesiuni parlamentare. PSD castiga electorat prin masurile pe care le impune guvernului PNL de dreapta, dar si pierde. Cui ii place sa piarda? Nimanui. Nici macar PSD-ului, care a mai invatat sa piarda in ultima perioada. Iar pierderile social-democrate par a fi exact din zona care se vor putea foarte greu, daca nu chiar deloc, regenera. E vorba despre aripa dura din PSD, cea care nu accepta aliante cu dreapta politica, nici macar de dragul intensificarii activitatii publice si nici macar pentru a demonstra ca practica o opozitie constructiva.


Ministrul Finantelor, Varujan Vosganian, a subliniat zilele acestea chintesenta relatiei dintre social-democrati si liberali. El spune ca, in cazul in care motiunea de cenzura propusa de PSD va duce la caderea guvernului Tariceanu 2, este foarte posibil ca  pensiile sa nu mai fie majorate, pentru ca urmatorul guvern va trebui sa construiasca un alt proiect de buget pana in decembrie, sa vina cu el in Parlament si sa ii fie carte de capatai si de guvernare.


O pisica mare, rosie, aratata de PSD-isti catre liberali, o pisica si mai mare, albastra cu pete portocalii, scoasa de la naftalina de liberali, catre social-democrati. Sensul este limpede: partidul lui Mircea Geoana ar fi facut doar un exercitiu de imagine impunand legea pensiilor si acum, cand Guvernul si-a asumat aplicarea legii, ii scoate pe ministri pe usa din dos a Palatului Victoria.


Care-ar fi miza? Un guvern care sa dispuna de o majoritate parlamentara confortabila, cum ar fi unul PD-PSD. Democratii lui Emil Boc au tot spus ca nu vor face niciodata guvern cu fostii oameni ai lui Adrian Nastase - simboluri ale coruptiei. Dar cu un PSD reformat? Si ce inseamna reformarea PSD? Anchetarea cu si mai mare sarg a lui Adrian Nastase si acuzarea lui Ion Iliescu, precum si retragerea sprijinului politic pentru acesta?


Asa se intrevad a fi premisele pentru un cabinet fesenist, condus de Vasile Blaga, din actualul scaun al lui Calin Popescu Tariceanu si cu un Parlament dominat de PSD, care va macina PNL-ul, pentru ca a vazut ca orice campanie negativa impotriva PD se intoarce impotriva sa. Si cat e Basescu la Cotroceni, orice noroi aruncat pe fata PD-ului se transforma, prin metamorfoze populiste, in margaritare. Vom vedea pentru cat timp. Asta inseamna, de fapt, sa nu ai nici mama si nici tata. Adica sa faci politica.