Regimul politic supraturat

MIZE sI CRIZE ROMaNEsTI
Frecventa din ce in ce mai mare cu care apar in realitatea cotidiana categoriile de instrumentar politic de referinta maximala - referendum, motiune de cenzura, remaniere, alegeri anticipate, sciziune, ruptura, demisie, revenire la demisie, criza parlamentara, criza guvernamentala, criza prezidentiala, lustratie, vot uninominal, recurs la instante supreme - ba ultimative, ba inchizitoriale (tip CSM, CNSAS) - este dovada cursei pe firul de inalta tensiune la care este angajata politica interna romaneasca de catre principalii sai actori.
Mai mult, este prefigurarea falimentului procedural si metodologic al sistemului politic romanesc, care se apropie cu pasi repezi de momentul imploziei. Pana la caderea curentului de inalta tensiune politica, scurtcircuitele de parcurs fac insasi politica de zi cu zi. Declaratii rasunatoare, gesticulatii grandilocvente, fapte mari de o zi, imnuri surde ale demnitatii si moralitatii ridica la punctul de fierbere comportamentele politice interne.


Cand actiunile competitorilor electorali se rostogolesc in cascada, coerenta si consecventa proiectelor care stau in spatele acestora sunt dificil de gasit.
La o analiza mai aplicata, acestea sunt inexistente. Nelinistite, hiperactive, personalitatile politice se asaza in fata microfoanelor, fac anunturi, instiintari publice, arata cu degetul, isi duc mana la inima si se jura pe Constitutie, fara ca din aceasta punere in scena sa urmeze actiuni concrete, urmate de rezultate palpabile.


Sa luam cateva exemple de impotenta si ineficienta politica, mascata de comportamente hiper-active si tantose. Tema anticipatelor a accelerat si supra-incalzit politica romaneasca, imediat dupa alegerile din 2004. Au trecut aproape trei ani in care mecanismele politice romanesti au fost fortate constant, pentru a produce alegerile anticipate. Acestea nu au avut loc. De ce? Motivele sunt macar doua: 1) imposibilitatea procedurala de a declansa alegeri anticipate in conditiile respectarii intocmai a regulilor democratice si 2) lipsa unui plan pana la ultimul detaliu, care sa faca realmente posibila aplicarea solutiei anticipatelor. Ce a ramas din tema anticipatelor? Doar anuntul acestora.


Tema lustratiei a infierbantat si ea capetele politice. Aplicarea "tel quel", insuficient cantarita juridic a sintagmei "politie politica" a produs ravagii neasteptate chiar asupra a celor care au introdus-o in rastelul cu arme politice de moda noua.

O unanimitate patetica s-a construit ulterior, pentru contestarea acestui termen considerat "subiectiv si abuziv" nu numai de catre victimele lui de pana acum, dar si de cei pusi sa il aplice legal. Avem in fata un exemplu de cum poti incinge plita, ca sa-ti asezi pe ea propriile palme. Actiunea s-a poticnit in fata deficientei, impreciziei si lipsei de vigoare a sculelor cu care se opereaza politic in Romania.  


Setea publica de vot uninominal urgent, definitiv este un alt rezultat al infierbantarii si supra-turarii mecanismelor politice interne, care si-au dovedit ineficienta in ultimii 17 ani de tranzitie democratica. Expasperate de promisiunile oarbe, de proiectele publice de fatada, audientele electorale trec ele insele intr-o perioada cruciala de schimbare a credintelor, convingerilor si valorilor, pe masura ce conditiile de trai se schimba, de la o zi la alta. Complexitatea vietii parlamentare, conotata preponderent negativ de mass-media, a creat o perceptie de neinlaturat, referitoare la calitatea parlamentarismului romanesc. Rusinea natiunii, o adunatura de hoti si borfasi care se ascund in spatele listelor de partid - acesta este, pe scurt, brand-ul sistemului electoral pe liste, permis de legislatia actuala. Respectivul mecanism electoral, aplicat cu succes in state europene cu experienta democratica, a esuat lamentabil la noi si a hiper-ventilat respiratia vehementa a electorilor.  


Indicele de participare la viata politica a cetatenilor coboara. Sondaje de opinie, rating-uri scazute, de multe ori confidentiale, ale emisiunilor de dezbateri politice arata o realitate pe care participantii la discursul politic cotidian nu vor sa o accepte inca. Inflatia de anunturi politice, de icneli si scremete, amenintarea pompoasa cu mari fapte politice care nu mai vin produce plictis, dezangajare, indiferenta si lipsa de respect.


Regimul politic supraturat este ca o masina scoasa din viteza, dar accelerata la maximum. Dupa o vreme, motorul se incinge, piesele se topesc si mecanismul colapseaza.
Vara torida anunta o toamna politica incandescenta.
Actorii politici se instaleaza iarasi intr-o masina stand pe loc, indecisa asupra directiei pe care sa o apuce. Amatori cu talpa lata se inghesuie sa apese la maximum  pedala de acceleratie, ambaland pe loc. Tot pe loc, pe loc, pe loc.

---

Despre autor: