Domnia arbitrariului si a rafuielilor cu iz politic ne afecteaza grav securitatea nationala. De la instalarea regimului Basescu-Tariceanu, crize succesive si tensiuni permanente au marcat acest domeniu sensibil. Plecat la drum cu intentii bune, dar si multe idei preconcepute, presedintele a reusit performanta de a bulversa intr-o forma fara precedent atat cadrul legal de functionare, cat si institutiile. Oricata buna vointa sau buna credinta ar avea Traian Basescu, bilantul sau in domeniu este de-a dreptul ingrijorator.


In Ministerul Apararii, situatia a fost tensionata la maximum mult timp, cu un fost ministru liberal neagreat de Cotroceni. Luptele au mers prea departe, pana la suspendarea contestata a lui Teodor Atanasiu. Nu vorbim aici de priceperea sau nepriceperea fostului ministru liberal. Politic vorbind, cele doua tabere au introdus conflictul si politica in interiorul Armatei, fapt ce va fi consemnat ca atare de istorie.


Un alt scandal a fost declansat de presedinte prin aranjamentul facut cu PSD la numirea sefilor serviciilor de informatii, SRI si SIE. Discutiile dintre cei doi fosti adversari de moarte au iritat la culme PNL, care s-au considerat pe buna dreptate tradati de Basescu. Jocurile de culise ale presedintelui au fost la fel de legitime precum aranjamentele PNL-PSD acum. As putea spune chiar ca el i-a invatat pe liberali tradarea. Norocul sefului statului este ca actualul director al SRI, George Maior, e un diplomat de cariera cu o foarte buna expertiza in zona de aparare si intelligence. Dar ca sa nu ne amagim prea tare cu bunele sale intentii, Basescu si-a confirmat inca o data renumele. Acela de distrugator al bunelor relatii si al oamenilor sai cei mai apropiati. Claudiu Saftoiu a fost sacrificat, prin numirea si alungarea rapida de la SIE, pe altarul aranjamentelor de culise dintre presedinte si generalii spionajului romanesc. Deh, cu ce e omul obisnuit de 30 de ani, tot aia face...


Daca mai era nevoie de inca o dovada a instaurarii arbitrariului si provizoratului in securitatea nationala, SIE este si acum condus de un adjunct delegat pe functia de director.  


Un alt exemplu nefericit al regimului pe care il traim este cadrul legislativ al institutiilor de securitate nationala. Pentru ca si-a creat o atmosfera imposibila, pentru ca e incapabil sa fie un mediator constitutional intre institutii si partide, presedintele a facut un talmes-balmes din pachetul de legi privind securitatea nationala. A realizat aceste legi la Cotroceni cu specialisti ai serviciilor de informatii, desi legea nu-i permitea. Apoi s-a rugat de Tariceanu, pe care nu-l suporta, sa-i promoveze Guvernul legile. Pentru ca nu e nici el vreun prost, premierul le-a promovat in Parlament cu propria amprenta asupra unor pasaje. Odata ajunse pe mana parlamentarilor, legile sunt blocate, dezbatute prea mult, modificate si au devenit alt obiect de galceava. Ca urmare a modului in care stie Basescu sa faca politica, avem acum acelasi cadru legislativ pe care serviciile secrete il aveau cand eram in Tratatul de la Varsovia. Si nu e vreo speranta de imbunatatire rapida.


Consiliul Suprem de Aparare a Tarii. Trebuia sa se transforme, pe model american, in Consiliul Securitatii Nationale. A ramas de doi ani si jumatate incremenit in proiect si s-a transformat, dintr-o institutie serioasa, intr-un circ. Dintr-un organism al consensului, a devenit un simbol al contradictiei pe tot felul de teme. Presedintele acestui organism, daca a uitat cineva, este acelasi Traian Basescu, maestrul apelor tulburi.


Alta porcarie. Ciondaneala publica dintre presedinte si premier pe tema ramanerii sau retragerii din Irak. Unul hais si altul cea, asta e politica celor doi mari intr-o chestiune atat de sensibila pentru politica externa si de aparare a Romaniei. Tara membra NATO si UE...


Pe faimoasa axa strategica, nu avem ambasadori si implicit reprezentanti ai presedintelui de un an. E tot o consecinta a tensiunilor politice interne. Asa ne respectam noi aliatii strategici in domeniul politic si de securitate, SUA si Marea Britanie? Inca un esec, o noua gestionare catastrofala a relatiilor, via Palatul Cotroceni.


Scuze pot exista o mie. Dar faptele acestea sunt, si ele pun in pericol buna functionare a statului roman in domeniul securitatii nationale.
Comunistii faceau la fel. Conduceau prin provizorat si dezbinare, prin mascarea nepriceperii lor cu tot felul de jocuri de glezne aplaudate de generali fara coloana vertebrala.


Un om politic este judecat prin eficienta lui. Prin rezultatele pe care le obtine in timpul mandatului sau. Gargara, spectacolul de prost gust si demersurile ce tin cont de orgolii personale ieftine si nu de interesul national sunt pana la urma sanctionate drastic. Vremea se apropie.