Ziarele pe care le adunasem din redactie, ca sa le citesc cand aveam sa ajung acasa, erau vechi. Cineva avusese nevoie de ele si uitase sa le duca de unde le luase. Totusi, le-am parcurs cu nesat si abia dupa ce le-am terminat m-am uitat la data. Nu era pentru prima oara ca citeam presa de anul trecut si nu-mi dadeam seama de asta. Apoi m-am uitat la stirile de la ora nouasprezece si toate mi s-au parut de anul trecut. Era, s-ar fi zis, una din zilele in care tot ce se intampla semana a reluare. Chiar si eu m-am privit in oglinda si mi-am zis: nimic nou, esti tot fraierul de ieri!


Reluarea unor filme si a unor emisiuni are si o parte buna. Partea proasta e ca au ceva batranicios in ele si te deprima. Partea buna e ca, vazand cat de urat imbatranesc toate in jurul tau, te detesti mai putin. Cand pe toate canalele ai numai reluari, te intrebi daca nu cumva ai innebunit. Sau daca nu-ti scapa ceva important. Te apuci sa cauti legaturi cauzale, paralele si coincidente. Dar ce legatura sa fie intre reluarea unui documentar cu debarcarea de pe coasta Normandiei si reluarea unui concert de-al lui Gica Petrescu?


Cu multe reluari, ca sa fiu sincer, m-am deprins. Nu-mi mai pasa daca accidentele in lant de pe sosele sunt altele ori tot cele de anul trecut. Ca au loc la noi sau in Florida mi-e tot una. Sunt, probabil, singurul roman care si-a depus carnetul de conducere la zece ani dupa ce a facut toate tampeniile pe care le poate face un om cu masina lui in oras si pe soselele patriei. Mi-am capatat astfel dreptul de a nu mai reactiona in nici un fel la nenorocirile altora. Daca eu am avut taria sufleteasca sa recunosc ca macar in ce priveste soferia sunt un dezastru, de ce n-ar recunoaste si altii, evident mai prosti decat mine? Reluarile la televiziune ar trebui sa fie numai de doua feluri: reluari prezentate ca atare, cu precizari melancolice de tipul "Daca doriti sa revedeti" ori


"Ce bine era la televiziunea romana pe vremea lui Ceausescu" si reluari despre care nu se scrie nicaieri ca sunt reluari. Mai exista si un al treilea fel, si anume reluarile care dovedesc ca exista vesnicie. Ca numai noi suntem trecatori si ca prostia nu se termina niciodata. Multimi de emisiuni pot fi retransmise in nestire, seara de seara si vor parea de fiecare data proaspete si providentiale. Se spune ca toate comediile sunt de fapt niste drame peste care trece timpul. La fel e si cu lucrurile destepte: sunt niste prostii peste care a trecut suficient de mult timp ca sa produca melancolii.