2 august 2007. Canicula. De la Neptun, plecam spre Balcik. Prin granita de la Vama Veche trecem in cateva secunde si intram in Bulgaria, dupa ce achitam cinci euro, pentru drumuri. Aceeasi sosea peticita si aceeasi campie ca-n palma, cu acelasi soare necrutator deasupra, cu aceeasi strangere de inima vazand, de-o parte si de alta a drumului, culturile de porumb si floarea soarelui arse de seceta, ca in intreaga Dobroge; nu aveau mai mult de doua palme de la pamant. De grau, nici vorba, fusese bagat in brazda. Imagini triste, dezolante, cu sate parca parasite. Pe sosea, putine indicatoare rutiere si numai cateva scrise si cu litere latine.
Ajungem la CASTEL, printr-un lung sir de buticuri. Parcam si ni se da un bon, pentru restaurantul "Ariciu", cu discount de 10% la consumatie. In fata lui, tricolorul romanesc si o invitatie: "Mancarea ca la mama acasa si bautura ca la tata la crama". Vom reveni, flamanzi, dupa vizitarea Castelului si a Gradinii Botanice (10 euro de persoana). La intrarea in marele parc, o harta cu "obiective", in limbile bulgara, engleza si franceza. Atat ca, in incinta lui, te ratacesti perfect, urcand si coborand prin padurea seculara. Nici chiar in micul palat al reginei Maria, unde sunt numeroase fotografii de epoca ale Ei, nu se specifica cine este. De parca le-ar fi rusine noilor "proprietari" sa recunoasca obarsia acestui edificiu, de pe urma caruia bulgarii incaseaza bani seriosi, acum venind turisti din toata lumea. Despre faptul ca aici, in biserica ortodoxa Stella Maris, a fost depusa, in 1938, splendida caseta cu inima reginei, conform ultimei sale dorinte testamentare, nici vorba; dupa cedarea Cadrilaterului, a ajuns in tara (dar asta-i o alta poveste). Plecam, luand cateva ilustrate, unele chiar sub forma de inima, in care o silueta feminina parca iese din Mare, dominand Castelul. Trecem prin piata mare a orasului si ne atrage atentia un mic magazin particular, pe frontonul caruia era scris cu litere de-o schioapa REGINA MARIA...
6 august 2007. Inundatii. Un grup de turisti romani, cu mai multe masini, se intorcea dinspre Varna spre Ruse, dupa un concediu in statiunile de pe litoralul bulgaresc al Marii Negre. O ploaie in rafale, cu fulgere si trasnete, i-a surprins pe sosea, inundand-o. Si-au abandonat masinile, luate de ape, si s-au adapostit intr-o cladire mai inalta, pe marginea ei, afland ca se gasesc in localitatea TAR KALOIAN. Au fost tratati asa si asa, pana cand un autobuz romanesc i-a adus spre casa. Nimeni n-a stiut, sau n-a vrut, sa le spuna de unde vine numele acestui orasel. Pe scurt, iata-ma si ghid istoric. In plina ascensiune a Imperiului Bizantin, in Peninsula Balcanica, fratii Petru, Asan si Ionita, de origine vlaha, au intemeiat, la sfarsitul secolului al XII-lea, un regat/imperiu bulgaro-roman, cu sediul la Tarnovo, Ionita Caloianul fiind pana la urma recunoscut, inclusiv de catre Papa Inocentiu al III - lea, ca "regele bulgarilor si vlahilor", statul Asanestilor fiind in atentia Bizantului si a cancelariilor europene.
P.S. De ce n-am recunoaste, si noi, si bulgarii, ca Dunarea si Istoria ne-au unit/despartit, ca vlahii-romani sud-dunareni exista si azi, ca am avut parte de aceleasi calamitati, anul acesta, dar si de intrarea noastra comuna in UE.