Flirtul si birfa de pe SMS au intrat, mai nou, in atentia antropologilor, asa cum dovedeste o cercetare recenta, efectuata in Romania si in Belgia.

In timpul orelor se comunica cel mai bine „Telefonul nu mai suna, dar iti suna-n amintire vocea ei din vremea buna", cintau melancolic Sarmalele Reci acum sapte ani. Dupa care, refrenul amorezilor s-a schimbat. „Nu raspunzi la SMS, eu iti scriu atit de des", pling baietii de la O-Zone. Putini stiu insa ca, pina sa devina „biletele de amor", SMS-urile erau cit se poate de sobre. „La mijlocul anilor ’90, marile companii de telefonie mobila au introdus SMS-urile, ca serviciu cu stiri meteo sau de pe bursa. Cu timpul, acest serviciu, gratuit la inceput, a devenit unul dintre modurile de comunicare preferate de adolescenti", explica Raluca Moise-Aldoiu, doctorand in antropologie. In ultimii trei ani, tinara cercetatoare a strins 600 de SMS-uri din telefoanele adolescentilor din Romania si Belgia. Baza ei de date a ajutat-o sa studieze comunicarea prin SMS, „un gest banal, cotidian, dar greu de explicat", spune Moise-Aldoiu. Printre adolescenti, gastile care prefera SMS-urile iau forma unor „retele inchise", cu reguli stricte, dar si cu un ritual de initiere. „Mai intii, trebuie cerut acordul de a comunica prin SMS si apoi e obligatoriu sa fie testata disponibilitatea de comunicare. Trimiti, de exemplu, un SMS «inocent» cu un mesaj de tipul «Hei, ce faci? Esti OK?» si astepti raspunsul. Unul dintre tinerii chestionati imi spunea ca trebuie sa ai o «istorie» cu acea persoana ca sa poti comunica", explica Moise-Aldoiu.

O alta regula esentiala in comunicarea prin SMS se refera la dreptul emitatorului de a avea un raspuns. Daca nu e nevoie de raspuns prin text, se poate apela si la codul bipului: unul poate insemna „Da", doua, „Nu", explica antropologul roman. „In Belgia insa, tinerii nu dau bipuri. Daca raspunsul e implicit, nu mai simt nevoia sa confirme", marcheaza diferenta Raluca Moise-Aldoiu. Aceasta „logica a reciprocitatii" devine si mai stricta cind e vorba despre SMS-urile afective. „O fata mi-a povestit cum a dat un mesaj iubitului, dar nu a primit urgent raspunsul dorit si a inceput sa-l bombardeze cu apeluri. Dupa patru ore, prietenul i-a raspuns, spunind ca si-a uitat telefonul in camera", povesteste Moise-Aldoiu.

Continutul si forma SMS-urilor tradeaza usor diferentele de gen. „Socializarea feminina prin SMS devine naratiune. Fetele isi impartasesc tot soiul de intimplari din scoala si alte nimicuri, pentru ca o prietena buna trebuie sa afle tot. Imi amintesc chiar de o adolescenta care plecase in excursie la manastirile din Bucovina, scriindu-i prietenului ramas in Bucuresti vreo 10 SMS-uri in aceeasi zi cu tot ce-a facut", isi aminteste Raluca Moise-Aldoiu. Cit priveste baietii, ei se lauda ca nu pierd timpul cu banalitati. In gastilor lor, isi trimit mai degraba informatii de interes, legate de ultimele filme, albume muzicale sau gadgeturi, completeaza antropologul.

Daca initial continea doar informatii utilitare si apoi a devenit o cale de socializare, SMS-ul tinde sa devina o joaca, sustinuta de abrevierile si emoticoanele de pe chat. „SMS-ul va rezista tocmai pentru ca lasa loc amuzamentului, dar si autoironiei, cum se intimpla de pilda cu cei care pun un emoticon cu o figura ce scoate limba dupa ce povestesc o intimplare jenanta", crede Raluca Moise-Aldoiu. Autonomia oferita de SMS-uri este un motiv in plus pentru a crede in viitorul acestora. „Toata lumea spunea ca apelurile video vor inlatura SMS-urile. Nu s-a intimplat asta, pentru ca adolescentii nu vor sa fie supravegheati de parinti", argumenteaza cercetatoarea.

Povestea studiului Raluca Moise-Aldoiu este doctorand in antropologie la universitatile din Bruxelles si Bucuresti si se ocupa de noile tehnologii de comunicare in rindul tinerilor. „Am ales tema SMS-ului in vremea cind eram profesoara si am observat ca elevii trimiteau frecvent SMS-uri pe sub banca, in timpul orelor. In cercetarea mea calitativa, am vorbit cu circa 60 de adolescenti la scoala sau in spatiile lor de intilnire, cum e Piata Romana. In Romania am mers acasa, cite o zi, la cinci adolescenti, ca sa vad cum relationeaza cu parintii, cind si de ce folosesc SMS-ul", isi aminteste cercetatoarea in antropologie. Pe linga SMS-urile oferite de tinerii chestionati, a mai fost folosit un corpus de 30.000 de SMS-uri pus la dispozitie de Universitatea Catolica din Louvain.

Afla cele mai noi teme din antropologia culturala, pe www.cotidianul.ro/select