Un scriitor care incepe sa se impuna in zgomotoasa noastra lume-viata culturala este si britanicul Julian Barnes. Nu ca ar tine cu tot dinadinsul sa cucereasca gratiile capriciosului public roman, dar faptul ca-i apar una dupa alta cartile este deja un semn bun. Cat de curand vom avea practic la indemana chiar toate cartile publicate pana acum, traducerea ultimelor sale aparitii editoriale mergand brat la brat cu recuperarea volumelor sale mai vechi. Asa s-a intamplat cu ultimul volum de proza publicat de Julian Barnes in 2005, masivul roman "arthur&george", tradus impecabil de un distins universitar clujean, Dr. Virgil Stanciu, eseist si talmacitor de prestigiu deopotriva, aparut la "Nemira" de cateva luni bune. Nu am apucat sa comentam elogios noua aparitie, asa cum nu am apucat sa glosam in marginea altor doua recente traduceri din Barnes: volumul de eseuri/publicistica "Scrisori din Londra" si fabuloasa feerie politico-absurd-dramatic umoristica "Porcul spinos". Ambele lucrari fiind tot in portofoliul editurii "Nemira", care a preluat publicarea integrala a operei lui Barnes, dupa ce si alte edituri precum "Univers", "Humanitas", "RAO" sau "Polirom" au fost interesate de creatia acestui prolific, divers si profund scriitor englez. Britanico-francez suntem obligati sa precizam imediat, pentru ca pregatirea universitara, dar si o dragoste bine impartasita de cultura-istoria - literatura franceza l-au impus pe Julian Barens pe ambele tarmuri ale Canalului Manecii. Premii si recunoasteri oficiale, traduceri in numeroase limbi si o sumedenie de lucrari critice dedicate lui, fac din Julian Barnes unul dintre scriitorii cei mai titrati ai momentului, cu sanse si pentru atat de doritul Nobel pentru care se calicesc nu putini condeieri. Este de remarcat in primul rand la Julian Barnes teribila sa disponibilitate epica si inventivitate stilistica. Cartile sale nu seamana intre ele si, departe de a fi "susanea", cum taxeaza Mircea Cartarescu in "Jurnal"-ul sau, unul dintre cele elaborate volume sub raport compozitional ("O istorie a lumii in 10 capitole") denota si o exceptionala maiestrie artistica. Ironia si luciditatea il fac pe francobritanicul scriitor sa nu o ia pe aratura. Nici in proze, nici in elegantele sale comentarii politice din cele publicate in "The New Yorker", pe vremea cand era corespondentul revistei la Londra. O lejeritate a expresiei si o eleganta a frazarii il impun pe Barnes ca unul dintre marii stilisti ai contemporaneitatii. Frecventarea asidua a lui Flaubert - caruia, dedicandu-i "Papagalul lui Flaubert", a reusit sa se impuna rapid - i-a forjat uneltele si l-a obligat la o rigoare care lipseste multora dintre talentatele baletiste literare ale momentului. "Arthur&George" este mult mai mult decat un thriller, asa cum si "Crima si pedeapsa" ar putea fi taxat ca roman politist. "Arthur&George" este o bine lucrata masinarie narativa, unde amestecul imaginatiei epice, cu realitatile nonfictiunii dau rezultate remarcabile. Viata lui Sir Arthur Conan Doyle, autorul lui Sherlock Holmes, complicata fictiv de autor prin vaste noi inflexiuni epice, devine un pretext de a radiografia teme majore ale lumii de ieri si de azi. Mizele marii literaturi nu lipsesc, nici atunci cand umorul si ironia ne recomanda sa privim mai putin incruntati la dramele lumii de azi. Un scriitor britanic de prima mana ce poate fi citit cu folos si de cititorii romani de toate varstele.