Norii electorali se abat asupra partidelor ratacite pe drumul spre cimpul de lupta. Timpul pare sa fie nemilos. Ceasul politic ticaie, iar alegerile bat la usa. Si, ca de obicei, in vara dinaintea furtunii electorale partidele isi pregatesc strategiile de lupta.

Ca sa creeze putin suspans si sa stimuleze polemica, PSD ameninta, o data in plus, cu motiunea de cenzura. PNL asteapta, iar PD se antreneaza. Intre timp, PRM si PC se pregatesc sa isi valorifice potentialul de santaj pentru a se salva de la catastrofa, iar UDMR este pre(a)ocupat sa isi apere flancurile de gherila ucemista. Cit despre votul uninominal, ramine pe alta data.

Si pentru ca maestrii-vrajitori ai consultantei politice sa isi demonstreze talentele, se pregatesc iluzii optice cu un dragon de hirtie. Urmasii lui Merlin rataciti printre noi ne pregatesc un spectacol de iluzionism politic in care personajul principal este PSD. Asa ca, inrait de opozitie si intaritat de trufia liberalilor, partidul lui Geoana s-a retras in munti pentru a-si pregati revansa. Si nu oriunde, ci, conform traditiei la Bran, pe unde tocmai trecuse si Traian Basescu. Sa fie PSD pe urmele presedintelui?

Liderii socialistilor romani au recurs la consacrata intilnire strategica - informala, dar foarte mediatizata - pentru a pregati publicul pentru etapa urmatoare. Si, pentru ca, dupa atita brainstorming strategic s-ar putea ca unii sa ramina cu mintea zdruncinata, au fost lansate catre jurnalisti trei scenarii. Acestea nu sint alternative, ci, oarecum surprinzator, succesive. Se trece de la participarea la guvernare, alaturi de liberali si udemeristi, la provocarea unei crize guvernamentale prin sustinerea unei motiuni de cenzura in cazul in care noua coalitie nu va fi acceptata, cu doua variante de iesire din impasul guvernamental: sustinerea unui guvern PD sau declansarea anticipatelor.

Intrarea la guvernare era previzibila inca din aprilie dupa eliminarea PD de la guvernare. Demararea procedurilor de revocare a presedintelui a aminat deznodamintul dupa referendum si liberalii, dar mai nou si udemeristii nu mai pot accepta usor o coalitie cu PSD. Si nu din cauza incompatibilitatilor doctrinare, care nu sint atit de importante, ci din motive electorale. Nici PNL, nici UDMR nu isi mai pot permite luxul opozitiei. Electoratul lor este volatil. In aceste conditii, prezenta la guvernare are avantajul de a permite accesul la resurse. Daca un PSD in opozitie deschisa nu este un inamic confortabil, cita vreme electoratul liberal si udemerist nu este comun cu cel socialist, situatia electorala nu poate deveni critica. Pe de alta parte, cele doua formatiuni politice au nevoie, mai ales la nivelul leadership-ului, sa intareasca coalitia antiprezidentiala, iar cu PSD aliat la guvernare lucrurile ar fi mai simple. Si cum pentru majoritatea baronilor pesedisti participarea la guvernare inaintea alegerilor locale este vitala, optiunea sefilor PSD merge spre o alianta guvernamentala socialisto-liberalo-udemerista. Dar, in caz de esec, pierderile vor fi maxime.

Dilema coalitiei antiprezidentiale este totala. Intre o alianta la guvernare riscanta si o confruntare directa cu Basescu si PD, alegerea este dificila. Aici vor interveni magicienii. Fabula unitatii va fi din nou reluata. Dar PSD nu mai e colosul cu picioare de lut de acum citiva ani. E doar un dragon de hirtie.