Vizita sefului statului in secuime s-a consumat. Discutia despre conditia „HarCov" a reinceput insa pe coordonate proaspete.

Descinderea presedintelui Romaniei in Harghita si Covasna a avut o miza politica importanta. Pe linga gestul de curtoazie pe care Traian Basescu l-a facut fata de un electorat care a tradat masiv consemnul UDMR la referendum, seful statului s-a dus acolo si ca sa pedepseasca. E deja folclor ca Traian Basescu nu uita si nu iarta. UDMR face parte dintre cei pe care presedintele nu ii iarta; e, asadar, perfect logic de ce Traian Basescu se simte asa de bine alaturi de radicalii ucemisti care contesta, tot mai violent si tot mai eficient, pozitia de monopol de reprezentare politica detinuta de UDMR. „Dezbina si stapineste" - aceasta este reteta verificata de nenumarate ori, pe care o aplica si Traian Basescu, un politician a carui experienta ii permite sa rescrie „Principele" mult mai bine decit a facut-o, de pilda, gonflatul Dick Morris.

Dincolo de conotatiile politice, polemice si - da, de acord - populiste ale acestei vizite, putem consemna si un element de mare noutate pe care il propune seful statului in chestiunea minoritatii maghiare. Am avut in aceasta privinta mai intii sugestii - in cele citeva declaratii, zgircite, date presei de la fata locului - si apoi, detalii - in prezentarea de ieri de la Palatul Cotroceni. Succint: problema minoritatii maghiare a fost reformulata de Traian Basescu. Avem, pentru prima data de la nivel inalt, dinspre partea „romaneasca", o perspectiva care pune in paranteza lamentatia si polemica si care propune o abordare pragmatica si europeana. Solutia ca etnicii maghiari sa invete limba romana propusa de Traian Basescu a fost si va fi criticata de tinerii sau de virstnicii nationalisti, insa ea are un mare avantaj: e rationala, rezonabila si fezabila. E, altfel spus, cu adevarat o solutie (una dintre solutiile posibile, desigur) si nu doar un pamflet.

Traian Basescu a stat citeva zile bune in HarCov. Probabil, mai mult decit au stat la un loc oficialii de rang inalt ai Romaniei in, sa zicem, ultima jumatate de secol. Inca o data: aceasta perspectiva „la firul ierbii" pe care incearca sa o impuna seful statului nu e inocenta. Insa, totodata, ea poate marca, in acest dosar extrem de sensibil (relatiile oficiale cu minoritatea maghiara din Romania), o cotitura semnificativa. Consecventa in acest caz e absolut obligatorie.