Va invitam la...Chicago!

Maine, Jurnalul National va pregateste inca un film de exceptie. Dupa succesele cu "Pianistul" si "Dansand cu lupii", maine veti avea ocazia sa luati, impreuna cu Jurnalul National, inca un film de Oscar: "Chicago".


Bazat pe muzicalul scris de John Kander, Fred Ebb si Bob Fosse, "Chicago" este un spectacol ale carei elemente-cheie sunt intriga, dragostea, tradarea, rivalitatea si prietenia, o competitie de muzica si dans care depaseste cu indemanare granita dintre realitate si fictiune, pe masura ce lumea lui Roxie, personajul principal, graviteaza intre inchisoare, sala de judecata si scena.


Premiera piesei "Chicago" a avut loc in 1926, la New York, si nu a avut decat 172 de reprezentatii, timp de un an. Ulterior, "Chicago" a fost transformat intr-un muzical, iar succesul a fost unul si mai mare: intre 1975 si 1977 au avut loc 936 de reprezentatii.


DISTRIBUTIE. Cu o distributie de exceptie, care numara nume impresionante precum Catherine Zeta-Jones, Renee Zellweger, Richard, Gere, Lucy Liu, Queen Latifah, si cu nu mai putin de sase premii Oscar, printre care si cel pentru "Cel mai bun film", "Chicago" este un film care merita sa imbogateasca colectia dumneavoastra de filme.
In total, filmul lui Rob Marshall a avut nu mai putin de 13 nominalizari la Premiile Academiei, la care s-au adaugat 12 BAFTA, 8 Globuri de Aur (dintre care 3 castigate) si 2 Grammy. La aceste premii putem adauga si cateva cifre legate de incasari. Nu mai putin de 170 de milioane de dolari a facut filmul in Statele Unite, reusind sa fie unul dintre cele mai importante succese de casa ale Miramax. Pe plan mondial, incasarile s-au ridicat la 306 milioane de dolari.


CANDIDATI. Chicago este si unul dintre cele mai bune roluri ale lui Richard Gere. Pentru rolul avocatului Billy Flynn au concurat alti actori cunoscuti, precum John Cusack, John Travolta, Kevin Spacey sau Hugh Jackman. Si, daca ar mai fi sa dam niste nume, pe lunga lista a celor care au vrut un rol in acest film (personajele feminine) au figurat Madonna, Goldie Hawn, Nicole Kidman, Gwyneth Paltrow, Cameron Diaz, Whoopi Goldberg si chiar Britney Spears.


Bazat pe muzical-ul scris de John Kander, Fred Ebb si Bob Fosse, "Chicago" este un spectacol ale carui elemente-cheie sunt intriga, dragostea, tradarea, rivalitatea si prietenia, o competitie de muzica si dans care depaseste cu indemanare granita dintre realitate si fictiune, pe masura ce lumea lui Roxie graviteaza intre inchisoare, sala de judecata si scena, arata site-ul Cinemagia.ro

"Sunt uimit de posibilitatile pe care le implica aceasta povestioara in aparenta banala", spune scenaristul Bill Condon, referindu-se la relevantele culturale oferite de "Chicago". "Piesa originala, scrisa de Maurine Dallas, a stralucit in mijlocul unei generatii de comedii cinice, inspirate de fapte din viata de zi cu zi. Premiera a avut loc cu cateva luni inainte de aparitia piesei "The Front Page". In 1975, Bob Frosse a pus materialul intr-o lumina noua, mai sumbra. Coruptia care domnea in sistemul juridic a devenit o metafora pentru a caracteriza gaunosenia institutiilor americane. Ca majoritatea manifestarilor artistice ale acelei perioade, a fost inspirat de cele doua drame inrudite, afacerea Watergate si razboiul din Vietnam. Apoi, in 1996, "Chicago" a capatat o noua dimensiune, in lumina cazului O.J. Simpson, atragandu-se atentia asupra metaforei care avea in centrul sau industria de divertisment. Lumea a vazut spectacolul intr-o dimensiune cu totul noua. Cat despre film, cred ca tranzitia dintre notorietate si celebritate va face senzatie intr-o epoca marcata de ascensiunea Monicai Lewinsky.

"Piesa este stralucitoare si amuzanta, in ciuda faptului ca mesajul sau este destul de sumbru", sustine regizorul Rob Marshall. "Se refera la perversitate, vazuta ca o conditie a celebritatii, dar si la oamenii pe care ii transformam in idoli."

Inspirata de procesele extrem de mediatizate din Cook County, ziarista Maureen Watkins, de la Chicago Tribune, a fost autoarea primei variante a povestirii care sta la baza fenomenului "Chicago". Piesa, al carei titlu original a fost "The Brave Little Woman", a castigat laudele criticilor atunci cand a aparut (1926). Au urmat doua adaptari: "Chicago", un film mut aparut in 1927, si "Roxie Hart", cu Ginger Rogers, distribuit in 1942 de Twentieth Century Fox. Chiar daca satira se referea la o anumita perioada si la niste circumstante specifice, povestea lui Watkins despre crima si manipulare a presei se va dovedi in cele din urma profetica si atemporala.

In 1975, John Kander, Fred Ebb si Bob Fosse, binecunoscuti publicului de pe Broadway, au adaptat "Chicago", transformandu-l intr-un musical de succes. Personajele centrale, Roxie si Velma, au fost interpretate de legendele scenei din acea perioada, Gwen Verdon si Chita Rivera. Povestea a avut un succes enorm, subliniind din nou atractia exercitata de melanjul intre seductie si crima.

Dar povestea din "Chicago" nu este singurul sau element atemporal. Versurile si melodiile, ale caror autori sunt Kander si Ebb, au subliniat universalitatea stralucitoarei piese a lui Watkins. Coregrafia lui Fosse a adaugat o nota de senzualitate debordanta. "John Kander si Fred Ebb sunt adevaratii eroi ai Americii atunci cand este vorba despre teatru", spune producatorul executiv Neil Meron, explicand importanta contributiei celor trei. "Un cantec bun, versurile potrivite, o melodie de exceptie, vor rezista trecerii timpului. Cred ca aceasta idee este perfect aplicabila in cazul filmului "Chicago". Sunt amuzanti, sunt inteligenti, sunt sarcastici, sunt sexy, sunt ironici. Plac publicului acum, vor rezista atunci cand noi, cei de azi, nu vom mai fi, si vor rezista si atunci cand se va vorbi despre distributie video la nivel interplanetar."

Miramax Films a cumparat drepturile pentru musical-ul lui Kander, Ebb si Fosse in 1994, de la producatorul Marty Richards; compania a inceput imediat complicatul proces de transformare a celebrei piese de teatru intr-un film. In ciuda popularitatii si a succesului de care s-a bucurat, adaptarea musical-ului s-a dovedit a fi mult mai dificila decat se crezuse initial. "Intreaga productie scenica fusese gandita pentru un vodevil. Acest lucru a fost cel mai mare obstacol in calea realizarii filmului, deoarece nici unul dintre actori nu canta pentru celalalt", explica Marshall. "In majoritatea musical-urilor, dialogul este inlocuit de muzica. Actorii nu canta pentru public. De fapt, publicul nici macar nu exista. Acesta a fost obstacolul principal."

Dar Marshall s-a gandit la o modalitate care sa-i permita evitarea acestui obstacol. Regizorul este familiarizat cu musical-urile, el a mai colaborat cu producatorii executivi Neil Meron si Craig Zadan cu ocazia filmelor pentru televiziune "Annie" si "Cinderella", pentru care Marshall a castigat un premiu Emmy. Acesta a mai regizat s realizat coregrafia spectacolului "Cabaret", pe Broadway, ai carui autori sunt Kander si Ebb; in realizarea acestui proiect, l-a avut partener pe Sam Mendes, regizorul filmului "American Beauty".

Ca urmare a acestui lant de succese, Marshall s-a intalnit cu Meryl Poster, co-presedintele insarcinat cu productia de la Miramax, pentru a discuta un proiect comun, si anume adaptarea cinematografica a piesei "Rent". Dar indraznetul regizor si coregraf a profitat de ocazie pentru a-si expune propriile idei, legate de "Chicago". Poster isi aduce aminte: "a fost increzator in timpul primei noastre intalniri; entuziasmul sau era molipsitor". Dupa ce i-a ascultat ideile privind filmul, Poster l-a invitat in biroul lui Harvey Weinstein pentru o intalnire care a durat doua ore. Poster spune: "Mi s-a parut ca ideea era geniala. Ne intalniseram cu atatia scenaristi si regizori, dar ne izbeam de aceleasi obstacole. Intr-o secunda, Rob a rezolvat toate problemele." In curand, Marshall s-a intalnit si cu producatoarea Mary Richards, o admiratoare a conceptiilor sale privind lumea teatrului, care i-a inteles imediat viziunea.

Solutia lui Marshall consta in transformarea numerelor muzicale in creatii imaginare ale protagonistei, Roxie Hart. Filmul capata, astfel, doua dimensiuni: realitatea orasului Chicago, aflat in perioada prohibitiei, si ceea ce Marshall numeste "interpretarea suprarealista data de Roxie acelei lumi".

"A trebuit sa ne gandim la o modalitate prin care sa implicam si publicul, sa-l aducem pe scena imaginara. Roxie este cea care viseaza in film. Ea este cea care vrea sa se realizeze. Isi doreste cu disperare sa ajunga pe scena. Ea isi vede viata in aceste secvente muzicale. Traieste o poveste unilaterala, un fel de monolog, care transcende granita dintre aceste doua realitati. Ceea ce este uimitor este ca momentele centrale ale filmului au scena la mijloc, nu se incearca ascunderea ei", spune Marshall.
Impresionati de prospetimea viziunii sale, Weinstein si Richards ii dau permisiunea sa inceapa filmarile.
Despre scenariuMiramax, alaturi de Marshall, a inceput cautarea celui mai bun scriitor care sa adapteze "Chicago". "Ne-am intalnit cu o gramada de figuri marcante din teatru, film si televiziune", spune Marhall, "dar Bill Condon a fost cel care mi-a atras atentia. Inca din prima clipa am stiut ca am intalnit un spirit inrudit, care iubeste teatrul muzical. Admira "Chicago" si a stiut instinctiv cum sa-l transforme intr-un film".

"In cele din urma, ne-am dat cu totii seama ca Bill era cel mai indicat pentru adaptarea piesei", spune Meryl Poster. "A imbratisat viziunea lui Rob, adaugandu-i in acelasi timp o nota personala. Conceptul introdus de el era extrem de inventiv. In nici un caz nu putem vorbi despre un musical traditional si demodat."

"Scenariul ma tenta din toate punctele de vedere, si chiar m-am simtit bine in timp ce-l scriam", rememoreaza Condon experienta. "Sansa de a lucra cu Rob si de a scrie un musical pentru marele ecran a fost cu adevarat apogeul carierei mele teatrale. Rob a lucrat mai inainte cu giganti precum Jerome Robbins sau Harold Prince. Inveti atat de mult din fiecare scenariu, iar aceasta a fost o sansa de a lua lectii de la un discipol al marilor maestri, care la randul sau a devenit el insusi un maestru".

Condon a fost tentat de ideea de a recrea in intregime adaptarea spectacolului de pe Broadway, dar si-a dat seama de sensibilitatea ceruta de acest proiect. "Din clipa in care ne-am decis sa conturam aceste doua lumi paralele", spune Condon, "provocarea a constat in nevoia de a conferi personajului Roxie Hart o anumita complexitate psihologica, fara a o indulci sau a-i masca esenta. Este un personaj ambitios si egocentrist, dar reuseste sa-ti trezeasca simpatia".

Inovatia i-a permis scenaristului sa contureze mai profund personajele secundare, si sa ofere musical-ului nuante de o creativitate plina de sensibilitate, dar si efecte vizuale care-ti taie rasuflarea. Reporterii de la o conferinta de presa au devenit marionete in vartejul dansului, manipulate de smecherul avocat al lui Roxie", afirma Condon. "Este un concept simplu, dar care ar fi putut esua lamentabil, daca Rob nu l-ar fi abordat cu atata indemanare."

Pentru cei implicati in crearea sa, "Chicago" este un triumf al dragostei, a carui conturare a durat opt ani. "Deoarece sunt un iubitor al teatrului, iar Rob este un maestru al scenei", spune Condon, "cred ca acest lucru va fi resimtit ca o abordare tipic hollywood-iana a teatrului de calibru mare. A fost facuta cu dragoste si cu respect pentru conceptele fundamentale ale dramaturgiei."

In ciuda numeroaselor variante si modificari, temele principale din "Chicago" vor parea veridice pentru publicul din zilele noastre. Nu trebuie decat sa privim procesele recente pentru a ne da seama ca Billy, Roxie si Velma sunt personaje ale mediului legal contemporan. "Coruptia din institutiile legale, patologia aspiratiei catre celebritate, toate aceste teme isi afla expresia ideala in incercarea de a seduce publicul", afirma Condon.
Despre distributieOdata terminat ingeniosul scenariu al lui Condon, au inceput cautarile pentru Roxie. Cu toate ca interesantele modificari aduse de Condon si Marshall au sporit fluiditatea peliculei, ele au reusit in acelasi timp sa mareasca complexitatea personajului Roxie. Dorintele lui Roxie, visurile sale si monologurile interioare trebuiau sa fie interpretate cu maximum de sensibilitate. "A fost grozav s-o avem pe Renée Zellweger pentru acest rol", spune Condon. "Reuseste sa dea viata personajului cu foarte multa acuratete."

De-a lungul carierei sale extrem de diverse, Renée Zellweger a interpretat rolul unei mame singure in "Jerry Maguire", al unei chelnerite obsedate de telenovele in "Nurse Betty", al unei jurnaliste transformata in ingrijitoare in "Mama si fiica", a unei mame adoptive cu tendinte sinucigase in "Dragoste otravitoare" si a unei englezoaice singure si artagoase in "Jurnalul lui Bridget Jones". Principalul scop al lui Zellweger este sa evite inscrierea intr-o anumita categorie. Regizorii si producatorii filmului "Chicago" nu au fost surprinsi deloc atunci cand au descoperit ca micuta texana are o voce extrem de puternica si remarcabile calitati de dansatoare.

"Renée a fost singura la care ne-am gandit pentru acest rol, si asta e tot", spune Poster. "Am o relatie extrem de profunda cu ea, si deci ii cunosteam talentul de cantareata si dansatoare. Stiam deja ca este o actrita de exceptie. Trebuia s-o conving sa accepte rolul."

"Este o femeie care adora provocarile, careia ii place sa munceasca din greu, si careia ii place sa cucereasca mereu noi orizonturi. Asta e ea, pur si simplu. Este foarte curajoasa, din acest punct de vedere", spune Marshall. "Este o persoana atletica. Este foarte constienta de posibilitatile corpului sau, si se misca extraordinar de bine. Vocabularul coregrafic a fost nou pentru ea, cel putin la inceput, dar a avut in permanenta stilul, sensibilitatea si coordonarea necesare."

"Credeam ca nu voi vedea niciodata o Roxie Hart cu adevarat reusita", spune Marty Richards. "Nimeni, pana la Renée, nu a reusit sa se ridice la nivelul impus de Gwen Verdon, dar ea a fost cea care a dat noi dimensiuni rolului. Sunt cu adevarat incantat de ea."

Richard Gere, care in acest film interpreteaza rolul avocatului smecher Billy Flynn, crede ca nu ar fi reusit sa dea viata personajului daca n-ar fi avut-o pe Zellweger drept partenera. Chiar daca eroina isi petrece majoritatea timpului visand cu ochii deschisi, Zellweger a reusit sa-i insufle lui Roxie o doza de umanitate, sa-i dea inima. "Renée face ca acest film sa fie extrem de emotionant", spune Gere. "Face ceva inexplicabil cu acest rol. E in stare sa-ti franga inima".

"In realitate nu am prea mers la teatru cand eram mica", spune Zellwger, cu modestie. "Nu aveam nici un motiv sa cant, cu exceptia recitalurilor din timpul dusurilor, timp in care fratele meu striga la mine sa tac din gura."

Cu toate acestea, Zellweger a fost incantata de sansa de a interpreta aventurile zbuciumate ale lui Roxie. "Este atat de cinstita, intr-un fel, si atat de disperata si de tragica pe de alta parte. Isi doreste pana la paroxism sa ajunga celebra, deoarece crede ca acest lucru ii va aduce stima, respect, incredere in sine, iubire. Lucruri de care in realitate nu prea se bucura. Crede ca daca ar fi idolatrizata de public, cum este Velma, ar fi o persoana mai implinita. Tristul adevar este se inseala".

Zellweger face risipa de efuziuni atunci cand vine vorba despre regizorul sau. "Entuziasmul sau a fost contagios", spune ea. "A fost atat de incurajator, atat de optimist, tot timpul bine dispus. Bunatatea sa i-a facut pe toti cei de pe platou sa fie plini de bunavointa. Iti doreai cu adevarat sa dai tot ceea ce aveai mai bun."

Prima actrita distribuita, care a primit rolul Velmei, femeie vicleana si inzestrata cu o inteligenta diabolica, a fost Catherine Zeta-Jones, o admiratoare entuziasta a spectacolelor de pe Broadway. Sansa de a fi prima care a primit un rol i-a oferit actritei ocazia de a impartasi entuziasmul regizorului atunci cand se anunta participarea unui nou actor. "A fost grozav sa fiu prima distribuita in acest film", isi aduce ea aminte. "Robbie ma suna si imi spunea "Ghici pe cine avem acum: Renée Zellweger", sau Richard Gere, sau Queen Latifah, iar eu exclamam de fiecare data: "Dumnezeule! E o distributie fantastica!".

Pentru Zeta-Jones, "Chicago" a insemnat realizarea unui vis din copilarie. "Cand eram mica, im doream sa fiu pe scena, sa cant si sa dansez. Eram fascinata de musical-urile din perioada de aur a Hollywood-ului. M-as fi simtit ca acasa in lumea lui Fred Astaire si Ginger Rogers."

"Se afla in elementul ei, in acest film", spune Zellweger despre partenera sa. "este o cantareata extrem de puternica, si o dansatoare la fel de buna. Cand invatam sa dansam ma dadeam cu cativa pasi inapoi si ii priveam picioarele, pentru a sti care este urmatoarea miscare."

"Are o anumita vivacitate", continua Zellweger. "Are acea energie de exceptie care ii mobilizeaza pe toti cei aflati in incapere. Intra, si dintr-o data devii constient de prezenta ei. Este cu adevarat regina ecranului."

Pasiunea lui Zeta-Jones pentru teatrul muzical , alaturi de ani intregi de pregatire in domeniu, au dus-o catre West End, in Londra, unde a obtinut un rol in "42nd Street", la o varsta foarte frageda.

Zeta-Jones este incantata de faptul ca pasiunea sa pentru musical-uri este contagioasa. "Era amuzant sa privesti echipa atunci cand filmam unele numere", isi aminteste ea. "Ii vedeam pe cameraman si pe producatori dand din cap, fluierand si cantand alaturi de mine. Cred ca musical-urile te pot scoate din depresie".

Ea atrage totusi atentia ca "Chicago" nu seamana deloc cu musical-urile care o incantau in copilarie. "Ce-mi place la "Chicago" este faptul ca e un film periculos, sexy, debordand de umor negru", spune Zeta-Jones. "Exista o prejudecata conform careia toate comediile muzicale sunt usurele si superficiale. "Chicago" este longeviv multumita replicilor inteligente si a unei anumite profunzimi, care ii dau o nota aparte."

"Povestea isi pastreaza actualitateaa€™, spune ea, "deoarece toti tanjesc dupa acele momente de celebritate. Toata lumea este fascinata de faima, de intensitatea cu care unii oameni isi doresc acest lucru, si de compromisurile la care ar recurge pentru a o obtine."

"M-am simtit ingrozitor atunci cand a trebuit sa stau in bratele lui Richard Gere timp de patru zile, am urat chestia asta", glumeste Zellweger, referindu-se la perioada in care a filmat "Both Reached For the Gun" alaturi de acesta. "Canta, danseaza step, este un actor grozav, destul de placut vederii, si mai canta si la pian", spune ea. "Tipul este absurd de talentat."

Gere, ca si Zeta-Jones, este familiarizat cu musical-urile. A debutat si el cu productiile din West End, interpretandu-l pe Danny Zuko in "Grease".
"Imi place ceea ce face Rob", spune Gere despre decizia sa de a lua parte la proiectul "Chicago". "Mi-a fost trimis scenariul lui Billy Condon, si mi s-a parut a fi extrem de inteligent. Mi s-a parut foarte interesanta suprapunerea dintre imaginatia lui Roxie si cruda realitate a unei crime din Chicago, in perioada anilor a20. Asta ca sa nu mai vorbim despre muzica de exceptie."

"Cred totusi ca cel mai interesant aspect al filmului este calatoria initiatica a fetei", continua el. "A reusit sa faca tot ce si-a propus, dar este in continuare singura. Aceasta este partea centrala a povestii. Oamenii trebuie sa se confrunte cu furia, lacomia, gelozia si singuratatea. Acestea sunt niste probleme care sfideaza trecerea anilor."

"Am avut pur si simplu incredere in el", isi aminteste Marshall. "M-am gandit ca este cel mai indicat pentru rolul Billy Flynn. Am avut dreptate. Chiar asa si este. Am avut noroc. Este incredibil. A fost o experienta placuta si pentru el. I-au placut bucuria si camaraderia care au caracterizat filmarile." Poster este de acord, sustinand ca "este un rol unic in cariera lui Richard, dar care i se potriveste ca o manusa."

Marshall a folosit-o pe experta in coregrafie Cynthia Onrubia pentru a-l ajuta pe Gere sa invete complicatul numar de step al lui Billy. Marshall a mai colaborat cu Onrubia cu ocazia filmarilor la "Damn Yankees", "Victor/Victoria" si "Cabaret".

"Cynthia a fost o profesoara extraordinara. Este una dintre cele mai mari dansatoare de step de pe Broadway si a invatat sa danseze multe persoane la fel de lipsite de talent ca si mine", spune Gere. "Am inceput de la zero, si s-a descurcat de minune. Ne-am distrat grozav in timpul filmarilor".

"N-am mai vazut pe nimeni care sa transpire in halul acesta", glumeste Marshall. "A fost ca in "Ofiter si gentleman": "Mai multe flotari!"

"Atunci cand eram copil, ma uitam la o gramada de musical-uri. Preferatul meu era "Sunetul muzicii", dar si multe alte filme in acest gen", spune Queen Latifah, care interpreteaza rolul lui Matron Morton. "Filmarile au fost ca o calatorie pe un alt taram. Cred ca ultimul musical care a avut o influenta majora asupra mea a fost "The Wiz". Am jucat rolul unei cantarete de bar in "Living Out Loud", dar niciodata intr-un film muzical. Atunci cand am auzit ca adaptau "Chicago" si cand am aflat cine va juca in film, mi-am dorit cu adevarat sa fiu si eu o parte a acestui proiect. La inceput, nu se gandeau la mine pentru Matron Morton, dar eu am insistat."
Dupa trei auditii, Latifah a obtinut rolul.
"Totul se reduce la reciprocitate, cu Mamma", isi descrie Latifah personajul. "O mana se spala pe alta. Este dura, dar intotdeauna obtine ceea ce vrea".

In ciuda experientei sale ca dansatoare si cantareata, filmarile au prezentat anumite provocari. "Repetasem numarul ei, "When Youa€™re Good To Mamma", isi aminteste Marshall. "Iar in ziua de dinaintea filmarii, m-am dus la ea si i-am spus: "Stii ce? Voi schimba intregul numar. In loc sa te pun pe scena, vei sta in casa, astfel incat sa fii in contact cu publicul. S-a uitat la mine nedumerita si m-a intrebat daca vorbeam serios. I-am spus ca da, iar ea a prins ideea din mers", isi aminteste Marshall.

"Queen Latifah este o actrita uimitoare", spune Neil Meron. "Accentueaza rolul, il reinventeaza, dar cu toate acestea ramane fidela tiparelor. Este extraordinar de credibila, si imprumuta rolului ceva din spiritul, talentul si stralucirea sa."

---

Despre autor: