Insa nu e cazul sa ne bucuram de raul altuia. Dimpotriva, este timpul ca prietenii SUA, in special cei din Europa, sa isi dea seama ca slabiciunea Americii le submineaza influenta in egala masura.
Dovezile privind slabiciunea Americii sunt evidente. Atunci cand puterea Americii a atins apogeul, Rusia a cedat in fata expansiunii aparent de neoprit a NATO in sfera de influenta a fostei URSS. Presedintele Putin a tolerat prezenta SUA in Asia Centrala pentru a avea un aport la campania impotriva talibanilor din Afganistan si nu a ridicat obiectii serioase atunci cand SUA au distrus Tratatul Anti-Balistic. (...)
Toate acestea se intamplau ieri. Astazi, Putin incearca sa recastige influenta pierduta de Rusia in anii precedenti. El joaca cu abilitate cartea anti-americana in Europa, exercitand presiuni asupra statelor baltice si avertizand NATO sa nu continue sa se extinda. (...)
Sau sa luam, de exemplu, Iranul, o alta putere care exploateaza slabiciunea americana. In urma cu doar cativa ani, Guvernul iranian parea suficient de impresionat de SUA pentru a se actiona in directia incheierii unui acord asupra programului sau nuclear, care ar fi suspendat, daca nu chiar ar fi intrerupt activitatile sale de imbogatire a uraniului. (...) Astazi, insa, programul iranian se desfasoara in continuare, in pofida amenintarilor cu noi sanctiuni din partea Consiliului de Securitate al ONU, in vreme ce oficialii iranieni ridiculizeaza in public relatarile referitoare la o interventie militara a SUA.
Toate aceste exemple reflecta acelasi mesaj: America isi pierde influenta in lume. Administratia Bush este expusa la nivel international atat din punctul de vedere al arogantei conceptelor sale, cat si din punctul de vedere al limitelor puterii sale. Acasa ii lipseste sprijinul, iar in strainatate respectul. (...)
Exista insa multi in SUA carora le place sa creada ca aceasta este o stare de fapt temporara care va disparea odata cu alegerea unui nou presedinte si a unui nou Congres in 2008. (...) Pentru a atinge acest scop, va fi nevoie mai mult de o fata noua la Casa Alba.
Vor fi necesari ani buni de munca pentru a reconcilia resursele si necesitatile Americii si pentru ca initiativele sale sa poata fi vazute, inca o data, nu ca fiind destinate a servi ideologiilor SUA, ci pentru a promova o ordine internationala echitabila. (...)
Liderii europeni, chiar daca nu sunt prea incantati de pozitiile SUA, vor trebui, prin urmare, sa combine sprijinul pentru comunitatea transatlantica a intereselor, daca activitatea de lobby a firmelor de la Washington nu da rezultate.
Daca vor realiza cu succes aceasta actiune dificila ramane de vazut. Din fericire, Angela Merkel, Nicolas Sarkozy si Gordon Brown inteleg perfect provocarea si cel putin o parte a Guvernului Bush pare constienta de aceasta problema. In lunga perioada a fragilitatii Americii, liderii europeni vor trebui sa demonstreze calitati de lider de stat pentru Occident, in ansamblu. Si este un rol pentru care de abia s-au pregatit dupa decenii intregi de suprematie a SUA.
Copyright: Project Syndicate, 2007