Vineri, Cotidianul se va distribui impreuna cu un CD continind o selectie din muzica lui Ceaikovski, din Colectia SIMFONICA, si cu o brosura despre compozitor.

Al sasele titlu din Colectia SIMFONICA, pe care Cotidianul il aduce cititorilor vineri, la doar 7,9 lei, contine Simfonia a VI-a „Patetica" si „Marsul slav" de Piotr Ilici Ceaikovski, alaturi de o brosura despre viata si opera muzicianului. Compozitiile sint interpretate de Royal Philharmonic Orchestra sub bagheta lui Yehudi Menuhin, iar inregistrarea a fost realizata la Studiourile CTS din Londra, in ianuarie 1994.

Ceaikovski, pe linga numeroasele prietenii cu mari compozitori ai vremii, a trezit admiratia multor muzicieni europeni. Compozitorul francez Camille de Saint-Saëns isi marturisea, intr-o scrisoare, fascinatia fata de muzica lui Ceaikovski, pe care o considera „presarata de arome puternice si de sunete absolut ametitoare". Despre autorul acestei muzici, Saint-Saëns spunea ca era „cel mai bun si mai blind dintre oameni, care a dezlantuit insa un inspaimintator uragan prin fantastica lui muzica, scrisa fara nici un fel de mila pentru interpreti si nici pentru suvoiul de emotii ale publicului: atit de mare e talentul sau".

Pe cind era deja celebru, Ceaikovski i-a cunoscut pe Brahms si pe Grieg la un festival de muzica din Leipzig, la inceputul anului 1888. Compozitorul norvegian avea sa scrie, mai tirziu, ca muzica lui Ceaikovski ii „umple cele mai ascunse cotloane ale sufletului; ascultindu-l, e ca si cum m-as uita in propriul meu suflet, atit de mult ma recunosc in el, e melancolic pina la limita nebuniei". Despre muzicianul rus, Grieg spunea: „E un om frumos si bun, dar nefericit. La urma urmei, fiecare dintre noi alege daca vrea sa se lupte cu lumea intreaga sau cu sine, ori el le-a ales pe amindoua".

Renumitul violonist maghiar Leopold Auer, profesor de vioara la Conservatorul din Sankt Petersburg si un apropiat de-ai lui Ceaikovski, care i-a si dedicat Concertul pentru vioara, spunea despre marele compozitor: „Ceaikovski avea personalitatea si manierele unui marchiz francez din secolul al XVIII-lea, dar si o modestie ce nu putea fi banuita drept falsa. A fost prea inteligent ca sa joace un rol printre tovarasii sai de pe scena artistica, fata de care se dovedea mult prea cordial intotdeauna". Talentele sociale ale lui Ceaikovski au fost laudate si de compozitorul Aleksandr Glazunov, care povestea intr-o scrisoare cum i s-a parut muzicianul la prima lor intilnire: „In conversatie, Piotr Ilici a adus multa prospetime in acea atmosfera mai degraba plictisitoare, caci nu se temea sa abordeze cu lejeritate si agerime subiecte asupra carora noi ne invredniceam sa pastram tacerea". Marie Scheikevitch relata, in vasta sa corespondenta, o scena la care a asistat in casa tatalui sau, cind tocmai se aflase vestea mortii lui Ceaikovski: „Tolstoi a spus «Ceaikovski a murit» si doua lacrimi uriase s-au rostogolit de-a lungul obrajilor lui mari".