Revolutiile de sector

Intr-o dimineata, am fost luat din scurt de un necunoscut rufos si pantecos care mi-a reprosat, ca "la revolutie", ca nu-s de partea tarabagiilor din sector. Omul, desi era unul din verosii pe care demolarea unei piete ii atingea direct la interes, imi vorbea ca un reprezentant legitim al maselor largi, al asupritilor.


De la un timp,  mi-e tot mai limpede ca razvratirile nu semnifica automat si o cauza buna. Dimpotriva, zaverele, in cea mai mare parte, sunt impotriva unui bine nou si incomod. A trebuit sa astept vremea unor comparatii in cunostinta de cauza, ca sa-mi dau seama ca intreg cultul rascoalelor si al rasturnarilor violente de regim e o minciuna a stangii. Din revolutii si anarhii nu trag niciodata folos multimile, ci cativa indivizi.


Patronul de taraba voia sa ma faca insurgent la afacerea lui, in felul discretionar si in marginea fiscului in care o dezvoltase pana atunci.


Deoarece n-aveam nici un chef sa-l ascult si sa particip la razmerita tarabagiilor, insemna ca ma puneam contra poporului. Deci, contra dreptatii. Un dictator te mai lasa sa fii si neutru, dar sa te fereasca sfantul sa-ti afirmi neutralitatea, indiferenta, cand norodul iese in strada si decide cu "huo" si cu batele viitorul.


Situatia era de doua ori absurda. O data ca se baza pe traditia vicioasa a dreptatii obtinuta prin forta si haos, a doua oara ca le impunea celor pacaliti, furati la cantar, serviti prost si chiar insultati de tarabagii sa li se alature acestora, pentru ca tarabagii sa aiba in continuare ascendentul unei piete controlate in intregime de ei.


Exista inca si o a treia marja de absurd: multi din cei indelung inselati de comerciantii de taraba au iesit la puci si au plusat la scandal. Unii fara sa se intrebe ce pierd si ce castiga din asta, dar si destui care si-au dat seama ca se revolta contra intereselor proprii. Ca merg prosteste de partea dezordinii, deoarece asa au invatat in scoala si la sedinte ca toate miscarile de strada sunt, de la sine inteles, progresiste. Cine indraznea sa-i explice unei gloate furioase ca se insala si ca e dusa de nas? In gloata, individul nu mai rationeaza, se lasa intaratat de promisiunea rafuielii.


Eu, unul, m-am saturat de revolutii si de protestatari. Exista si mijloace mai destepte decat bolovanul si lozinca. Cred tot mai putin ca dreptatea e intotdeauna de partea celor care tipa mai tare. Dupa ce am vazut cum arata pietele in cateva orase mici, mijlocii si mari din lumile cu veacuri de civilizatie a comertului in spate, nu mai cred in pitorescul oboarelor noastre. Fara igiena si fara un mercurial curatat de speculanti, pitorescul, harmalaia, tocmeala cu injuraturi si furtul la cantar sunt pecetea celui mai rau dintre balcanisme.

---

Despre autor: