Este evident ca presa noastra se tabloidizeaza ireversibil. Acesta e mersul lucrurilor, mincam in viteza, traim in viteza, e normal sa citim presa in viteza. Parafrazind o expresie americana, putem spune: „Atit de multe ziare si atit de putin timp de citit". Cu cit acopera mai mult din lume, cu atit mass-media sint mai de suprafata. Conflictele, catastrofele, curiozitatile si mondenitatile lumii noastre sint „rezolvate" in titlu, la care se adauga o poza expresiva. Textul articolului e, deja, pentru rafinati, pentru oameni care nu se grabesc. Cine mai are timp de continut?! Vreau sa spun ca, intr-un anume fel, tabloidizarea e un fenomen firesc. Pentru unii e trist si firesc, pentru altii e doar firesc. Ceea ce nu e firesc e vulgarizarea accelerata paralela cu tabloidizarea. Renuntarea la decenta e un pret pe care spatiul public nu ar trebui sa-l plateasca.

La noi, invazia tabloidelor, concursul acerb dintre ele, bataia pe publicul de autobaze iau forme care nu mai tin deloc seama de o minima decenta. S-a trecut de la impudoare la indecenta cu un firesc, as zice, nefiresc! Fatuci goale prezinta vremea, amatoare (adesea minore) de prostitutie isi dau poza la pagina cinci (nu am auzit multe proteste atunci cind a aparut, la rubrica „de specialitate" o copila de 12 ani!), tabloidele pare ca sint facute pentru voaioristi, pedofili si onanisti.

Recent, un tabloid din Romania a descheiat prohabul VIP-urilor si le-a dat, intr-un fel de clasament din auzite, lungimea penisurilor. Sursele de informare au fost, in general, foste iubite, prietene sau amante ale celor impricinati. Sigur, acesta nu mai e jurnalism incit sa pretinzi documentarea minimum din trei surse. Nu e o performanta in documentare realizata de colectivul redactional, barbatii respectivi nu au fost pinditi in dormitor si atacati cu centimetrul. Sigur ca nu e jurnalism, e birfa de vestiar. Si nu e doar atit. Pentru ca foaia respectiva s-a vindut in locuri publice, fara sa poarte un avertisment in prealabil, cred ca, in acest caz, intr-o societate normala, s-ar considera o forma de abuz sexual asupra cititorilor si cititoarelor, asupra copiilor. Cita vreme esti cititor de buna-credinta si te socotesti in siguranta sa-ti cumperi ziarul de la un chiosc „public" si cind, pe prima pagina, te intimpina un ditamai articolul despre „dotarea" unor compatrioti, ai tot dreptul sa te simti agresat de un tabloid care ar trebui restrictionat la vinzare numai in sex-shopuri. La ce sa te mai astepti in editiile urmatoare? Ce vine dupa glandurile cu pricina? Greu de prevazut, greu de egalat o asemenea performanta gazetareasca.

Pe de alta parte, cred ca exista performante scriitoricesti, reusite literare si in abordarile erotice si chiar har. Am citit cu interes povestile deocheate ale lui Creanga. Dar le-am citit stiind ce citesc, nefiind luat prin surprindere, asta e alta discutie! Era o lectura privata si acceptata.

Nu scriu aceste rinduri din pudibonderie, ci din convingerea ca e nevoie de o clarificare. Presa lubrica trebuie vinduta, asa cum se face in Europa, in magazine speciale. Nu-i blamez pe cititorii ei, nu cred ca trebuie ingradita libertatea de exprimare. Doar cred ca gradul de libertate a presei nu se masoara prin numarul centimetrilor lui Prunea!