Constatand ca, desi asigura 28%-30% din consumul din sistemul energetic, electricitatea din surse hidro (cea mai ieftina) a ajuns - dupa cum se poate vedea pe orice factura de la "Electrica" - sa contribuie la acoperirea consumului populatiei cu numai 0,02% (!); sindicatele din energetica au initiat un protest pe cat de articulat, pe atat de necesar. Doar ca au gresit "andrisantul"! Sindicatele au acuzat de toate cele Autoritatea Nationala de Reglementare in domeniul Energiei (ANRE), care prin reglementarile emise a permis si incurajat jefuirea populatiei, prin deposedarea acesteia de accesul la energia produsa ieftin, in favoarea "baietilor destepti" carora li s-a oferit posibilitatea sa confiste practic in totalitate, la dispozitia lor, aceasta energie. Aparent, "andrisantul" ar fi cel nimerit! Numai ca in Romania - spre deosebire de un stat normal - Autoritatea de reglementare este o jalnica marioneta in mana autoritatilor, si nu un instrument in slujba consumatorilor. Raspunsul ANRE adresat sindicatelor este o suculenta dovada. Din raspuns reiese clar ca ANRE nu este inarmata cu imputernicirile necesare scopului pentru care a fost creata: sa reglementeze, in interesul consumatorilor, piata nesupusa concurentei! Nici nu este de mirare astfel ca a devenit obiectiv o institutie de mintit oamenii, de parafat manevrele autoritatilor si de acoperit afacerile clientelare ale acestora.


Protestul - cu sanse sau mai ales fara sanse - trebuia adresat adevaratilor responsabili de acest jaf al populatiei: Comisia de la Bruxelles a Uniunii Europene care a impus Romaniei, ca o conditie a aderarii, liberalizarea pietei energiei fara sa fi existat vreo premisa in acest sens, precum si guvernului de la Bucuresti, care atat pe vremea cabinetului Nastase, cat si pe vremea cabinetului Tariceanu au montat si infaptuit aceasta liberalizare in favoarea unor interese clientelare pe seama populatiei.


Despre ce liberalizare putea fi vorba in masura in care in domeniul crucial al productiei de energie exista doar un singur proprietar (statul), iar unitatile productive furnizau electricitate la costuri net discrepante din motive nu atat tehnologice, cat mai ales naturale, in timp ce in sistem era nevoie pentru acoperirea consumului de productie tuturor acestora, indiferent de rentabilitate si performanta. O liberalizare impusa artificial nu putea sa duca decat unde a dus! Scoaterea la vanzare libera a energiei produse a insemnat contracte doar in cazul energiei produse ieftin (indeosebi in hidrocentrale), caci in cea produsa scump n-a fost evident nimeni interesat. Si astfel energia produsa ieftin din surse hidro a fost confiscata prin contracte (clientelare incheiate cu "baietii destepti"), in timp ce populatiei nu i-a mai ramas sa se aprovizioneze decat din energia produsa scump! Daca aici se ajunge prin liberalizare, atunci aceasta trebuie urgent contramandata! Un asemenea lucru trebuia sa fie cerut de sindicate! Cerinta ce trebuia adresata atat Guvernului roman, cat si Comisiei de la Bruxelles. Caci Comisia de la Bruxelles ne-a pacalit: ne-a impus ca o conditie a aderarii liberalizarea pietei energiei ca reglementare comunitara, si cand am intrat efectiv in UE constatam ca nu prea aplica nimeni aceasta liberalizare, unii declarand clar ca nici nu au intentia sa o faca vreodata. Numai Romania o face si o face pe seama populatiei ei, cea mai nevoiasa din UE. In mod normal, si mortii au drept la recurs! Romanii or mai avea?!