In ierarhia politicii malefice, viata noastra din postcomunism a fost mai mult afectata negativ de manevrele oculte din decembrie 1989 si din iunie 1990 ale fesenistilor veniti la putere decat de ceea ce s-a petrecut in ultimul cincinal comunist. In ultima perioada a regimului totalitar, comunistii isi consolidau dominatia conform logicii sistemului, iar nimeni nu se mai astepta la ceva bun. Deciziile politice ale lui Iliescu si ale gastii sale din decembrie 1989 si iunie 1990 au compromis procesul democratizarii, exact cand toata lumea se astepta la tot ce era mai bun. Prin urmare, solicitarea unor reprezentanti ai societatii civile ca legea lustratiei sa interzica ocuparea de functii publice si celor care sunt responsabili de evenimentele din 1989 si de mineriade se bazeaza pe criterii juridice, logice si etice in mai mare masura decat cele care promovau lustratia cu orice pret pentru perioada ultima a comunismului, doar pentru cei care au ocupat functii intr-o ierarhie care acoperea birocratic intreaga societate. Pentru ca organizarea deliberata a scenariilor unor reprimari, crime, manipulari, dar mai ales comiterea acestora sunt fapte mult mai grave decat conformismul si oportunismul unora care nu au avut incotro sau nu au avut curaj sa se sustraga influentei totalitare. Cei angrenati in evenimentele din decembrie 1989 si in mineriadele din 1990 si 1991 erau liniile a doua si a treia ale nomenclaturii si serviciilor de politie politica, care desi aveau la indemana solutiile corecte ale societatii deschise, a optat pentru scenariile malefice, pentru ca asa au vrut ei. Li s-a parut ca orice le era permis, pentru ca erau sprijiniti de milioane de oameni cu creierii spalati, care au crezut ca executia cuplului Ceausescu insemna sfarsitul dominatiei nomenclaturiste comuniste. Acum, vor trebui sa plateasca.
In ciuda obstacolelor puse democratizarii si capitalismului de conservatorii fesenisti, ele au continuat. Ulterior, dupa ce si-au dat seama cat rau au facut natiunii ajutandu-i pe Iliescu si Roman in faradelegi, o multime de consilieri, activisti, ministri, directori etc. au carmit in alte directii. Lista e lunga, iar faptele (si sfaturile) lor s-au cam uitat. Or, ei au fost alaturi de Iliescu si Roman in decembrie 1989 si iunie 1990. Daca solicitarea largirii aplicabilitatii legii lustratiei este pusa in aplicare, mai toate partidele vor fi afectate. Si nu este vorba despre surprize tip Mona Musca, ci de politicieni sau reprezentanti ai societatii civile ale caror biografii s-au construit pe asocierea cu puterea din perioada decembrie 1989-septembrie 1991, cand s-au pus bazele sistemului democratiei corupte si clientelare, de care nu am scapat nici azi. Unii vor candida si la europarlamentare. Campania pentru un Parlament curat nu trebuie sa-i ignore.
Desi introducerea unor criterii mai clare pentru lustratie este binevenita, realitatea este complicata. Daca noile criterii ale lustratiei sunt puse in practica, vor fi afectati cateva sute dintre cei care au fost complici in decembrie 1989, precum si in cele patru mineriade din 1990 si 1991. Faptul ca respectivii au facut un alt tip de politica dupa consumarea acelor evenimente nu duce la stergerea automata a asocierii malefice cu puterea de atunci. Mai ales ca, spre deosebire de perioada comunista, aveau de ales. Acum vor avea de ales cei care vor vota legea. Dintre care multi fac parte din categoria complicilor din 1989-1991. Cerc vicios.