Presedintele si inalta sa doamna s-au gasit in aceste zile la Covasna. Aud ca presa ar fi legat vizita de inalte trebuinte de stat, respectiv rezolvarea multisecularei chestiuni secuiesti. Un apropiat al domnului Basescu imi atrage insa atentia asupra amanuntului ca vila lui Ceausescu de la Covasna il fascineaza pe actualul locatar de la Cotroceni. Ea o depaseste, asa cum mai notam deunazi, pe cea de la Olanesti ca dotari ale bazei de tratament (toate montate in interior incat muntele si izvoarele de afara se regasesc in varianta de salon), ca fast, lux si chiar bun gust. Presedintele a ordonat ca acest castel sa nu mai fie licitat, ci pastrat pentru scopurile prezidentiale. Unde-s vremurile in care Casa Poporului, in care se inghesuie azi nu numai parlamentarii romani, ci si toate reuniunile internationale, trebuia schimbata, conform propunerii unui filozof in, citez, "pisoar national", iar presedintii sa nu mai stea in vilele lui Ceausescu, ci la bloc? Va amintiti, pesemne, momentele de dupa Revolutie cand furia fata de opulenta dictatorului era nemarginita. Clantele de aur ale usilor, chiuvetele de aur din bai, candelabrele de aur, peretii din aur, toate erau aratate la televizor. Azi au redevenit populare si nu mai sunt din aur. Iliescu, apoi Constantinescu, apoi Basescu au castigat electoratul infierand cu manie proletara respectivele clante de aur.


Ma rog, dar nu despre acest subiect vreau sa scriu, ci despre modul in care accepta sa fie consiliat presedintele tarii. Voi relata doua intamplari. Ambele culese dinlauntrul Palatului Cotroceni si au ca personaje centrale femeile din preajma presedintelui. Se facea de 8 martie si doamna Elena Udrea, pe atunci consilier oficial si nu voluntar ca azi, tinea mortis ca presedintele sa ofere femeilor din Palat, de la Renate Weber si pana la maturaresele cu grad de colonel, martisoare din aur. Presedintele a fost de acord. Cand sa inainteze insa comanda, aia cu banii de la administratie, functionari cu frica lui Dumnezeu, s-au speriat. Daca afla presa, daca ne aude lumea? Cine dracu a mai dat (nici in vremea regilor nu s-a facut asa ceva) martisoare din aur? I-au transmis presedintelui teama lor. Acesta a dat inapoi. Bine, a zis, faceti cum vreti! Administratorii au luat flori. E drept, cele mai scumpe flori care se gaseau pe piata. Elena Udrea insa a turbat. In consecinta, blonda consiliera, pe bani proprii (sau prin sponsori?) a comandat martisoare din aur si le-a daruit salariatelor din palat. Iata un consilier dat dracului.


A doua intamplare o are ca eroina pe fosta noastra colega din presa Adriana Saftoiu. La o iesire in strainatate, una din putinele semnificative ale presedintelui, intr-o tara mare si importanta pentru noi, a fost organizata o masa festiva. Traian Basescu, asezat alaturi de familia prezidentiala gazda, si-a aprins o tigara. Adriana Saftoiu, situata vizavi, la aceeasi masa, i-a scris rapid un bilet domnului Basescu. "Mai vedeti pe cineva facand ceea ce faceti dumneavoastra?" Se aflau acolo 250 de invitati. Crema acelei tari. Basescu a citit biletul, l-a mototolit si a continuat sa fumeze.


In lume exista stim bine reguli severe in materie de fumat. Exista chiar o campanie mondiala impotriva fumatului, cu succes in tarile civilizate. Imi amintesc ca la Luxemburg, odata, ma aflam pe strada, in fata unei vitrine cu un confrate care sudeaza tigara de la tigara. Colegul meu si-a aprins o tigara si-n clipa urmatoare o doamna in varsta, eleganta, s-a apropiat de noi. L-a privit cu repros si chiar cu ura si ma asteptam ca dintr-o clipa in alta sa-i articuleze o poseta in cap.


Nu tigara este insa tema ciornelor mele, ci fumurile domnului Basescu. Fumurile la figurat. Apoi, modul in care este consiliat si ii place sa fie consiliat. Oricum, intre reactia doamnei Saftoiu si reactia doamnei Udrea exista o diferenta ca de la cer la pamant. Adriana Saftoiu nu se mai afla la Cotroceni si se pare ca nici in gratiile presedintelui. Doamna Udrea se afla seara de seara la Cotroceni, iar cand vine, vorba presedintelui, "responsabila cu optimismul", restul activitatilor, spun oameni din interior, "sunt paralizate". Doua intamplari marunte, doua intamplari reale, doua intamplari care pot spune ceva sau care nu pot spune nimic. La revedere.