Despre Manastirea Noul Neamt de la Chitcani se spune ca este "fiica Manastirii Neamt din Carpatii Moldovei vechi". In perioada domniei lui Alexandru Ioan Cuza, in urma secularizarii averilor manastiresti, in vechea lavra a Neamtului s-au iscat nemultumiri si, ca urmare, mai multi monahi, in frunte cu duhovnicul Andronic Popovici, au trecut Prutul, ajungand la Chitcani, unde se afla o mosie a manastirii.


Pornisem la drum, spre granita transnistreana, cu un fior de teama cuibarit in suflet, intr-un automobil in care se mai aflau parintele Andrei Deleu, purtatorul de cuvant al Mitropoliei Basarabiei, si parintele Andrei Caramalau, staretul Manastirii Durlesti, care avea, in dimineata aceea, ceva din imaginea unui preot-haiduc din alt veac. Am trecut prin vama si apoi prin toate barierele cu paza militara sau paramilitara care ne-au iesit in cale, cu ajutorul soferului masinii, Vladimir, care-a sustinut tot greul dialogurilor in limba rusa. Prima oprire mai lunga am facut-o sub dealul dincolo de care se vedea inaltandu-se clopotnita manastirii.


ULITA LENINA. Un gard pe care sta prinsa o tablita cu litere rusesti: "Ulita Lenina". Alaturi, un magazin minuscul, in care gaseai "di tati". Moft de turist: ne-am cumparat coniac Kvint, la un pret de cinci ori mai mic decat la Chisinau, siliotca, adica peste uscat si foarte sarat (vandut in pachete mici), si-o paine rotunda si neagra. Dintre toate aceste "suveniruri" - pe care le-am obtinut pe cativa dolari, vorbind romaneste cu vanzatoarea ce ne raspundea, dezinvolt, in ruseste - painea aceea avea, nu stim de ce, gustul... linistii, al sigurantei. Al unei linisti si al unei sigurante la care transnistrenii inca spera.


O DIMINEATA LA NOUL NEAMT. Am ajuns la manastire la ceasul liturghiei si am urcat curand in surprinzatoarea clopotnita cu cinci niveluri si 12 clopote, de unde am putut admira in voie frumoasa asezare a lacasului monahal, in acea peninsula "croita" de apele Nistrului. Noul Neamt se afla in Transnistria, dar... nu "dincolo de Nistru".

Alaturi de alte cateva localitati din dreapta fluviului, ea se afla totusi "dincolo de granita", in cuprinsul autoproclamatei republici transnistrene. Din punctul de vedere al administratiei religioase, insa, manastirea apartine de Mitropolia Chisinaului si a Intregii Moldove. "Misiunea noastra, aici, este in primul rand rugaciunea" - avea sa ne spuna ceva mai tarziu monahul Alexei, bibliotecarul manastirii. "In zona aceasta de conflict, noi ne staruim sa mentinem pacea cum putem, cu mijloacele credintei. Dragostea crestina ii uneste pe toti cei care vin la manastirea noastra sa se roage, si din Rusia, si din Ucraina, si din Romania, si de la Chisinau sau Tiraspol".


PUTINA ISTORIE. Era in anul 1861, iar Basarabia se afla in Imperiul Tarist. Ieromonahul Teofan Cristea (inaintas al patriarhului Miron Cristea de mai tarziu) cere mitropoliei de la Chisinau binecuvantarea de a infiinta o noua manastire, la Chitcani, cu monahii veniti de la "vechiul Neamt". Tarul Alexandru al II-lea le va da si el permisiunea printr-un ucaz din 1864. Se construiesc apoi cele patru biserici ale manastirii, chiliile, trapeza, iar in 1912 se incepe ridicarea clopotnitei, care va avea la sfarsit o inaltime de 64 de metri. O data cu unirea Basarabiei cu Romania, in 1918, Manastirea Noul Neamt va cunoaste o mare dezvoltare, devenind una dintre cele mai instarite din intregul regat. In anul 1945, sovieticii aveau sa il aresteze pe staretul de atunci al manastirii, Auxeniu Munteanu. Manastirea e inchisa in 1961, fiind trasformata in "spital de oftiga" (de tuberculosi). Unii dintre monahi pleaca in bejenie, ajungand si in Romania, la Schitul Balamuci, si aducand cu ei o parte dintre odoarele bisericesti. Dupa unele legende, aceste odoare sunt ingropate in tarina, langa schit. Dupa altele, sunt ascunse intr-o soba. Cert este ca Icoana facatoare de minuni de la Noul Neamt a fost descoperita si se afla si acum la Manastirea Caldarusani, in Romania. "Parintele patriarh Teoctist ne-a spus, cand l-am vazut la Bucuresti, ca ne va aduce cu mana lui icoana inapoi, atunci cand se vor schimba lucrurile in Transnistria" - avea sa ne spuna parintele staret Paisie Cecan, in luna iunie. Timpurile sunt capricioase, insa...


URMASII SFANTULUI PAISIE. "A fost voia Cuviosului Paisie Velicicovski de la Neamt, care, cu harul sau, i-a trimis atunci, in 1859-1861, pe monahii vechiului Neamt sa intemeieze manastire aici", ne spune parintele staret Paisie Cecan. "A fost voia lui Dumnezeu ca atunci si ca in prezent, din 1992, de cand s-a redeschis manastirea de catre parintele Dorimedont, sa ne aflam la hotarele Moldovei. Moldova lui Stefan cel Mare. Manastirea noastra continua lucrul bun, dumnezeiesc, care ne leaga de vechiul Neamt". Despre anii razboiului moldoveano-transnistrean ne declara: "Episcopul Dorimedont, fie-i tarana usoara!, care era atunci staretul manastirii, a vorbit la radio, la Tiraspol, si in romana, si in rusa. A spus ca acest lucru nu trebuia sa se intample, ca Dumnezeu nu iubeste varsarea de sange".


Am admirat in ziua aceea in voie intregul asezamant monahal, trecand prin muzeul bogat - am gasit acolo, intre altele, o carte religioasa veche, in mai multe limbi, "intoarsa manastirii" dupa ce, printr-un capriciu al sortii, isi gasise adapost, vreme de cateva decenii, la... vechiul Neamt, in Romania - si prin biblioteca aflata in reorganizare si am facut un ultim popas in beciul manastirii, sapat de cei dintai vietuitori ai manastirii Noul Neamt. Acolo, cu un pahar cu vin rosu in mana, monahii-gazda si preotii-oaspeti, desi apartinatori de doua mitropolii aflate in disputa, in Basarabia, si-au unit glasurile pentru a canta, cu voci de arhangheli, "Cand a fost sa moara Stefan"...


ISTORIE
"Chitcanii, deveniti Noul Neamt, reprezintau, ce e dreptul, marele curent de invatatura trezit in Moldova prin miscarea lui Paisie, dar, acesta insusi fiind rus, renasterea-i bisericeasca avea periculoase slabiciuni pentru acea civilizatie noua care era sa caute a deznationaliza pe moldoveni"
Nicolae Iorga


DATORIE
"Aceasta regiune e deosebita. Suntem datori ca pe toti sa-i aducem la Dumnezeu, la mantuire"

CHEMARE
"Manastirea noastra e frumoasa, dar e pe un teritoriu dificil. Romanii sa nu se teama insa de vami. Ar fi bine sa vina cat mai multi, sa ne incurajeze. Fiecare are misiunea lui, de aceea noi multumim lui Dumnezeu pentru crucea pe care ne-a dat-o!"
Egumenul Paisie Cecan


STRADUINTA
"In zona aceasta de conflict ne staruim sa mentinem pacea cum putem, cu mijloacele credintei. Dragostea crestina ii uneste pe toti cei care vin la manastirea noastra sa se roage, si din Rusia, si din Ucraina, si din Romania, si de la Chisinau ori Tiraspol"
Diaconul Alexei


SEMN
"Faptul ca parintele Isachie a fost ingropat langa sobor si nu in cimitirul fratesc arata ca el s-a bucurat de o deosebitacinste. Craniul parintelui este intact si are culoarea cerii, indici care vorbesc despre sfintenia lui.
Credem ca prin acest semn minunat Dumnezeu a aratat legatura dintre vechii stareti, intemeietori ai Manastirii Noul Neamt, si primul staret de dupa redeschiderea ei - vladica Dorimedont"
Ieromonah Savatie Bastovoi


Iadul, o alta reprezentareNe-am obisnuit sa gasim pictate reprezentarile Raiului si Iadului in pridvorul bisericilor, parca pentru a-i avertiza pe credinciosi, inca inainte de a intra in sfantul lacas, ca a te desparti de vicleniile lumii si a te inchina Mantuitorului e intaiul pas spre izbavire. Nu intamplator usa de intrarea in biserica (sau in naos) se afla intre aceste doua fresce.

In biserica de iarna a Manastirii Noul Neamt aveam sa intalnim insa o ilustrare neobisnuita a Iadului. Un fond de un rosu sters, ca un drapel decolorat. Un desen in tusa sarjata - caricaturala, parca - , ce seamana mai degraba cu ebosa unei fresce decat cu o pictura finalizata. In locul obisnuitelor reprezentari ale Necuratului si ale slujitorilor lui sunt promotorii comunismului: Marx si Engels, apoi Lenin si toti cei care i-au urmat la conducerea P.C.U.S. Mai degraba intuiesti fiecare chip pe cine reprezinta, caci pictorul abia le-a schitat portretul. Simti teama de a le fixa trasaturile, ca si cum asta ar putea aduce inapoi "Fiara". Chiar si locul unde este pictata scena este mai putin obisnuit. Nu se afla in pridvor ori in pronaos, ca la mai toate bisericile pe care le cunoastem, ci pe peretele din spatele balconului corului. Ca sa ajungi sa vezi scena aceasta trebuie mai intai sa urci in balcon si apoi sa te intorci cu spatele la altar. Chiar si acest gest are ceva simbolic in el. Pe de alta parte, cantarile de slava aduse lui Dumnezeu, acolo, sus, in podul corului, par sa aiba rolul unei exorcizari. Exorcizarea unui timp care, dupa 17 ani, pare sa nu se lase alungat cu totul.


Moastele calugarului de la NeamtIn 2006, pe cand se sapa in partea stanga a Catedralei groapa unde avea sa fie inmormantat episcopul de Edinet si Briceni, Dorimedont Cecan, fost staret al Manastirii Noul Neamt (cel care a reconstruit manastirea dupa prigoana bolsevica), au fost descoperite moastele unuia dintre primii duhovnici ai lacasului monastic.

Ieroschimonahul Isachie a venit in Basarabia, de la Manastirea Neamt, in secolul al XIX-lea, o data cu intemeietorii noului (pe atunci) asezamant si a plecat la cele vesnice in 1880. Identitatea sa a putut fi stabilita dupa inscriptiile de pe piatra ce i-a fost asezata sub cap, dupa datina. Oasele si craniul calugarului se facusera galbene, de culoarea cerii, iar acest lucru se intampla "numai la monahii care au avut o inalta viata duhovniceasca". Pe de alta parte, faptul ca a fost ingropat langa sobor (biserica mare) si nu in cimitir arata ca el era foarte apreciat de fratii sai intru monahism. Despre ieroschimonahul Isachie se stie ca a fost tipograf si legator de carti la vechiul Neamt.


SavatieCand l-am cunoscut, era un poet foarte tanar, elev al Liceului de Arte "Corneliu Baba" din Iasi. Cu ciclul de poeme "Un diazepam pentru Dumnezeu" - ce aveau sa devina o carte: "Elefantul promis" - , castiga marele premiu al unui concurs national de poezie. Cu cartea aceasta dintai obtinea si Premiul pentru debut al Uniunii Scriitorilor din Moldova. Se numea Stefan Bastovoi. L-am "ratacit" printre "prieteni vechi si uitati", pana l-am regasit intr-o carte cumparata de la libraria Manastirii Neamt. Isi schimbase destinul, isi schimbase numele. Era acum Ierodiaconul Savatie Bastovoi, traitor la Manastirea Noul Neamt din eparhia Edinet si Briceni, R. Moldova, tuns in monahism in 1999. Pe pagina lui de web era undeva o mentiune: parintele Savatie isi reneaga toate textele scrise inainte de a cunoaste chemarea lui Dumnezeu, semnate cu numele Stefan Bastovoi, "ca fiind daunatoare pentru suflet". Dintre cartile scrise ca monah enumeram: "Ortodoxia pentru postmodernisti in intrebari si raspunsuri", "Intre Freud si Hristos", "In cautarea aproapelui pierdut", "O pogorare in iad, despre perversiuni si pacate in general".


Cand a fost sa moara StefanCitam cateva dintre versurile lui St.O. Iosif. Cantati-le (in gand, ori cu voce tare)! "Cand a fost sa moara Stefan,/ Multa jale-a fost in tara:/ Cate brate-n deznadejde/ Catre cer nu se-naltara?// Cate jertfe la altare,/ Cata smirna si tamaie,/ Pentru ca viteazul Stefan/ Viu si teafar sa ramaie!// (...) Iarna grea ca niciodata/ Si o foamete cumplita/ Se-abatura-n anul cela/ Peste tara lui iubita.// Insa nici pe patul mortii/ Nu putea s-o dea uitarii/ Cela ce pe drept fusese/ Poreclit: Parinte-al tarii..."