Visul secret al multor activisti din partidele actuale este asemanator aceluia dintr-un celebru tablou al epocii de aur reprezentindu-l pe cirmaciul din Scornicesti la un miting in care oamenii din fata sa aveau exact chipul lui.

Pentru omul politic ramas in totalitarismul gindirii, cine nu e cu dumnealui este obligatoriu dusman. Atragi atentia ca o decizie politica, o strategie, anumiti lideri produc pagube publice partidului si, in loc sa beneficiezi de prezumtia de bune intentii, esti imediat catalogat ca faci jocul adversarilor politici. Aceasta atitudine este una dintre cauzele grave ale crizei clasei politice. Critici partidul, asadar esti dusmanul lui. Esti naimit de ceilalti. Dai buzna la blidul lor de linte. Esti mercenar. O lichea. Un vagabond al analizei. Un paria al comentariului politic. Tinta unor asemenea atitudini este anihilarea prin agresiune a ideilor neconvenabile. Doar ce zicem noi si partidul nostru este valabil. Doar ai nostri sint buni. Hotii nostri sint mai putin hoti. Securistii, la fel. Greselile noastre sint asa ceva doar in viziunea unora care merg la blid. La linte. Degeaba spune analistul, lucid si corect, ca aventura referendumului este o greseala. Degeaba arata ca victimizarea produce beneficii victimizatului. Degeaba spune el, naimitul la blid, ca Ion Iliescu sau Hrebenciuc, ca Patriciu, Hasotti ori Verestoy, sau stiu eu care securist strecurat in functiile Partidului Democrat produc pagube partidelor. Geaba! Esti naimit. Esti la blid! Esti oricum: chior, orb, gingav. Doar onest, nu. Nimeni nu sta pe ginduri in asemenea judecati definitive, pentru ca nimeni nu crede ca ar exista, in lumea analizei si reflectiei politice, prezumtia de bune intentii. Degeaba strigi ca esti la egala distanta, cit omeneste este cu putinta, de doctrinele politice. Folosul acestor linsaje este limpede: eliminarea opiniei! Daca cel care analizeaza este infierat politic, este mult mai simplu sa nu ii iei in seama opinia critica. O elimini spunind ca sta la blidul cu linte si ai rezolvat-o. Daca urmariti dezbaterile cu politicieni, veti vedea ca monologheaza tenace in speranta ca vor ajunge, in cele din urma, sa vorbeasca intr-o lume numai a lor care le va semana la chip, ca in tabloul acela celebru.

Daniel Vighi este scriitor si profesor la Universitatea de Vest din Timisoara.