Timp de o luna, 20 de redactori si fotoreporteri de la ziarul nostru au facut stagiu de documentare in Basarabia. I-am insotit in aceasta calatorie spre miazazi si spre inapoi si-am tot istorisit ce-am vazut in serial, de la jumatatea lunii iunie pana zilele acestea. In spatiu, calatoria a fost scurta, cat prin vreo sase judete de-ale noastre. In timp a fost mai lunga, cale de vreo 15 ani in urma. Teleportarea a fost, recunosc, buimacitoare pentru colegii mai tineri, care isi mai amintesc vag de Romania de la inceputul anilor a€™90 si deloc de ce a fost mai inainte.


Eu imi amintesc, insa, si regasesc in provincia ce se straduieste din rasputeri sa se defineasca intr-un fel, ca stat, sindromul societatii socialiste in curs de dezvoltare a capitalismului salbatic si a acumularii primitive de capital. Adica ce era si pe la noi acum vreo 15 ani, o societate bulversata axiologic, care se teme grozav de viitor si uraste de moarte trecutul spre care jinduieste. O lume a paradoxurilor, in care comunistii la putere detin bogatia, iar capitalistilor din opozitie le lipseste capitalul. Tinerii rusofoni tanjesc la Europa capitalista care incepe cu Romania, iar batranii romanofili viseaza la intoarcerea colhozurilor si a sovietelor. Desigur, componenta etnica aparte a acestei tentative de tara complica mult tabloul si o distinge evident de Romania perioadei de referinta. Insa reflexele conditionate ale animalului social seamana pana la identitate.


De curand, Capitala i-a votat pe liberalii romanofili si capitalisti. Capitala e a tinerilor care urmaresc MTV si Discovery in ruseste, adora blugii de firma, internetul, discoteca, telemobilul, iubesc modul de viata european. Tinerii urasc comunismul pentru simplul motiv ca-n Europa traiului bun si liber acesta nu mai e la moda. Pentru ei, Romania nu mai inseamna altceva decat o tara europeana in care se traieste mult mai bine.


Batranii din sate sunt exact pe dos. Vorbesc romaneste si se simt romani, niste romani exilati si abandonati. N-au internet, ziare si reviste, nu calatoresc dincolo de granita satului lor, nu stiu decat vag ce se intampla in lume, n-au bani, au doar pamantul pe care-l muncesc in paguba si pensia pe care le-o dau Ei. Care Ei? Ei, comunistii, cine altcineva, ca doar Ei sunt la putere, nu Ei sunt cei care au dat lefuri pana nu demult, cine ne-o da noua pensii daca Ei n-or mai fi? Or veni strainii sa ne cumpere tarisoara, sa ne ia pamantul si pensiaa€¦

Iti mai amintesti, cititorule, candva era si pe la noi asaa€¦

Intre tinerii rusofoni cosmopoliti si batranii romanofoni filocomunisti lipseste, momentan, la apel, o foarte larga categorie sociala. Cea mai activa, atat de activa incat nici nu prea sta pe acasa. Care ii hraneste, din exilul voluntar de la Moscova, Milano sau Barcelona, si pe copii, si pe batrani. Ar fi 800.000 de oameni dupa unii, 600.000 dupa altii, dintr-un total de 4,5 milioane de suflete. Alungati de mizerie din tara fara economie si fara prezent, se vor intoarce intr-o zi cu bani, cu principii si cu idei. Atunci, ei vor hotari incotro se va indrepta Moldovica lor.


Romanica noastra si-a ales drumul si indraznesc sa cred ca nu politicienii, ci capsunarii nostri, fratii, verii si parintii lor ne-au asezat in randul lumii. Atat de stupide ni se par acum sloganurile la moda candva, "Nu ne vindem tara!", "Noi muncim, nu gandim!"a€¦ Tocmelile politico-sindicalo-civice din Piata Universitatii sau din Piata Victoriei s-au mutat pe blogurile politicienilor, ca romanul are acum de lucru si nu-si pierde vremea cu prostii. Timpul pare sa le aseze si sa le vindece pe toate.


Dincolo de Prut, in copilaria democratiei din Basarabia, burghezul comunist Voronin starneste sila si hazul cautand sa creasca pensiile taranilor de doua, poate si de trei ori. Doar asa spera sa mai castige in 2009 un mandat, de teama sa nu ajunga la puscarie cu tot cu fecior, camarila, catel si purcel. Se zbuciuma prin manastiri cu televiziunile dupa el, ameninta cu apocalipsul, cu venirea devastatoare a romanilor, daca n-or mai fi dumnealor la putere, adica el, camarila, feciorul, catelul si purcelula€¦


Tranzitia lor e mai lunga ca a noastra, deznodamantul nu poate fi decat unul singur. Dar avem noi interesul sa le-o scurtam? Unul din patru moldoveni a anuntat in scris dorinta de a deveni cetateni romani. Ne trebuie noua asemenea cetateni? Ori ne e mai comod sa ne vedem de drum fara ghiulele la picioare, indaratul zidului ridicat de o parte si de alta a Prutului? Se pare ca Romanica noastra va alege calea mai lunga si mai sigura, lasand Moldovica lor sa-si lichideze pe indelete toate fantomele trecutului si apoi sa invete singura mersul de-a busileaa€¦