Exista o mediocritate a culmilor spirituale. Ceva iremediabil mediocru si vulgar in ceea ce, la o prima vedere, pare extraordinar, adanc, plin de personalitate. Nimic nu ma dezgusta mai profund, de pilda, decat spectacolul unei femei "superioare", unei femei din acelea care te impresioneaza prin varietatea tropismelor ei, prin dinamismul ei, prin sclipirile ei, prin oceanografia ei pasionala; care se vrea complexa, magnifica, sampanie plina de taine, de posibilitati, de imbolduri, de primejdii. Circula prin literatura si prin viata asemenea femei "superioare", constiente de culmile la care s-au ridicat, orgolioase de pasiunile pe care le pot dezlantui. Nu spun ca toate creaturile acestea si-au mimat pur si simplu personalitatea dorita. Probabil ca unele din ele au ajuns acolo conduse de experienta organica, de o sete sincera de superioritate, din mai stiu eu ce elan de cunoastere. Probabil. Dar nu e mai putin adevarat ca rezultatele experientelor acestora sunt jalnice, ca mediocritatea e cu atat mai impresionanta cu cat o descoperi intr-o structura ce se crede deasupra mediocritatii.


Cunoasteti rusoaicele, desigur ca le cunoasteti; geniul slav, profunzimile sufletului comenesc si celelalte. E numai un aspect al femeii "superioare"; aspectul ei teluric, barbar, femeia necuprinsurilor, femeia dansului, a crimei, a prostitutiei, a crestinismului slav. Exista un tip al acestor femei, si e mediocru pentru ca se vrea "original", se vrea deasupra celorlalte - a femeilor de rand, a mamelor si nevestelor anonime, cu pasiuni tinute sub obroc, cu dureri fara gesturi, cu bucurii marunte, cu viata de caine, cu soarta de rob.


Nu spun ca asemenea femei "superioare" nu sunt interesante, nu sunt decorative, nu sunt odihnitoare. Dar sunt mediocre - oricata intensitate si sinceritate as descoperi in viata lor. Sunt mediocre pentru ca tind catre un tip pe care literatura si snobismul l-au bagatelizat, pe care imaginatia l-a vulgarizat, un tip de vis adolescent, de cinema, de roman. Femeile acestea nu inteleg cat de ieftin apare tipul lor unui barbat ca lumea, care cunoaste oarecum si viata, si cartile. Ieftin pana la exasperare. Recunosti in el toate personajele literaturii universale, toate marimile, toate originalitatile, tot pseudogeniul si pseudomisticismul eroinelor din carti. Fara sa vrea, femeia "superioara" esueaza intr-un asemenea personaj - si lasa acea penibila impresie de factice, de arbitrar, de sec, de vacuitate.


A te vrea deasupra celorlalti, a te dori deosebit pana la nuante, a fi insetat de recunoasterea unanima a acestei diversitati - e semn de mediocritate, de inconstienta si dezastruoasa mediocritate. E traducerea permanenta in gesturi si in gandire a unui lucru care, daca ar exista cu adevarat acolo, n-ar avea nevoie de nici un fel de traducere. Femei cu adevarat superioare nu voi cauta printre asemenea specii "lucrate" - ci in mlastina de toate zilele a feminitatii, prin case mijlocii, prin mahalale, pe la sate, pe la vechi conace. Acolo as putea descoperi, dupa ani de cercetari, admirabile femei - care nu sunt nici prostituate, nici sfinte, nici rafinate, nici inteligente, nici blande, nici salbatice. Femeia aceasta nu va spune niciodata: "Imi traiesc viata din plin la ultima picatura!", nu va dori "experientele", nu va citi Evanghelia ca in Dostoevski, nu se va umili, nu va avea zambet serafic, nu va face bine aproapelui, nu-i va face nici un rau. Va trai aproape fara spasmuri, tragedia ei nu o va cunoaste nimeni, nici chiar ea. Va avea pacate si virtuti dupa cum s-o indura Dumnezeu sau or vrea imprejurarile.
Ceea ce imi repugna la rusi este tocmai faptul ca au creat tipuri din ceea ce trebuia sa ramana anonim, au urlat in gura mare barbarii si tampenii pe care le-au socotit "profund umane" pentru ca socau si dezorientau pe spectator. Oamenii acestia care ucid un sat intreg dintr-un capriciu (adica pentru ca s-au imbatat) si-apoi saruta picioarele orfanilor, plangand - ororile acestea slave au fost promovate "profund umane". De ce? Pentru ca dezlantuiau prin barbaria lor suvoaie de mila, de zbucium sufletesc, impingeau emotia pana la isterie si apropiau judecata de dementa. E adevarat, si barbaria daruieste o "experienta". Dar trebuie sa mergem atat de departe ca sa culegem un pic de adevar omenesc, sa descuiem un lacat al sufletului? Si putem crea un tip din masa aceasta de instincte?


Fiecare civilizat poarta in el un barbar, un rus. Dar cel mai neinsemnat sentiment de decenta si de omenie impiedica pe un barbat sa savarseasca ororile si sa traiasca haosul pe care le promoveaza rusii (vorbesc aici de rusi ca tipuri psihologice, de rusii romanelor rusesti si de cei din Rusia eterna). Or, tocmai aceste orori au fost considerate dovada de "traire", de "profunda umanitate" etc. Si au fost create tipuri, au fost justificate, ilustrate, imitate.


Femeile "superioare" urmeaza, indeobste, asemenea "tipuri" - fie ele rusesti, fie spaniole, fie orientale. Am discutat aici numai tipul rusesc, ca sa arat cat de putin original este el, cat de mediocru prin exuberanta sa spumoasa si magnificenta sa sonora. Puteam sa discut alte tipuri; de pilda, tipul femeii senzuale, femeia cabotin erotic, femeia care se crede menita sa cunoasca viata trecand prin cat mai multe paturi; sau femeia inspirata, femeia care se lipseste de oameni ca sa le arate drumul, femeia care se sacrifica, femeia care renunta; sau femeia intelectuala, femeia care "cauta", femeia "nemultumita de monotonia lumii si de insuficienta adevarurilor stiintifice", femeia fatala etc., etc.


Toate acestea sunt tipuri, sunt formule, sinteze bovarice, reactii false, vacuitati. Sufletele lor sunt mediocre, pentru ca imprumuta ecuatii dintr-o algebra care le atrage pentru ca nu o inteleg: pentru ca, chiar daca ar realiza un asemenea tip din propria lor experienta, "tipul" e cunoscut si e banal, nu mai poseda nimic propriu, nimic inedit, nimic personal.
Biete femei "superioare"! Ce crunta e mediocritatea sus pe culmi, cand te descoperi inutil si gol, ratat si superficial, numai un tip! Femeile acestea n-au inteles ca tipul femeii superioare e ceea ce displace mai organic unor barbati (singurii care conteaza, de altfel; caci majoritatea intrec in mediocritate chiar pe femei).


Contemporanii au inceput sa se scuture de admiratia catre rusi. Nu mai impresioneaza pe nimeni betiile lor si pasiunile lor. Va veni curand si sorocul femeilor superioare?

aparut in volumul "Oceanografie", Editura Humanitas