A judeca emotional e omeneste. Economia insa reactioneaza cu eficienta numai la stimuli rationali. Numai sub astfel de impulsuri economia noastra ar deveni un izvor de prosperitate. O organizare rationala a economiei insa nu aduce bunastare decat pentru cei care vor sa munceasca bine, sa-si asume riscuri, sa faca treaba de calitate. Iata o realitate pe care n-o mai putem ignora acum, cand trenul nostru spre zona euro a plecat din gara. Impunandu-ne tuturor, de la populatie la autoritati, cateva teme de reflectie. Plus o serie de noi obiective.


Casatoria noastra cu Uniunea Europeana nu a produs numai entuziasm. A produs si dezamagiri. Cei dezamagiti nu-s putini. Ei invoca numeroase motive, incepand cu scumpirile la utilitati. Mai ales cand vin in lant: lumina, caldura, chiriile, apa. Un sofer de taxi mi-a spus ca multi dintre clientii lui dau acum vina pe Uniunea Europeana. Un esantion semnificativ. Numai ca la mijloc e o grava confuzie.


Ani la rand, populatia a achitat de doua ori factura la utilitati. Mai intai, factura era platita direct de catre utilizatorii de servicii, la tarife si preturi sub nivelul costurilor. Diferenta era achitata din buget, de catre toti platitorii de impozite. A venit insa, in cele din urma, vremea ca factura sa fie platita o singura data, de catre utilizatori.


Uniunea Europeana n-a facut altceva decat sa le ceara autoritatilor din Romania sa judece mai putin emotional. Un apel la rationalitate. Caci e nevoie de mai multa grija pentru oprirea risipei din economie. Si, totodata, pentru asigurarea unui echilibru intre fortarea cresterii economice si conditiile specifice unei economii care s-a lasat deseori amagita de iluzii.


Toate astea le stiam si noi. Dar le-a subliniat si Comisia Europeana. Care a repus pe rol un imperativ: sa scapam rapid de pierderi si de modul invechit de organizare a economiei.


Comisia Europeana n-a facut altceva decat sa ceara Romaniei o deplina racordare la rationalitate. Mai ales ca societatea noastra este inca dominata de iluzii egalitariste. Si de asteptari de falsa protectie, cum ar fi participarea bugetului la plata luminii, caldurii si altor utilitati in timp ce sunt mentinute tarife sociale. Fara indoiala ca lungirea bolii ani buni, prin tratamente cu calmante in locul unor interventii radicale, a facut sa para suportabile si ineficienta economica, si pierderile din economie, si blocajul financiar, in ultima instanta chiar si inflatia. Dar boala a lucrat si a continuat sa produca efecte directe dintre cele mai nocive, care au lovit dur nu numai economia, ci si societatea in ansamblu.


Daca acum, la programul de sapte ani, de trecere la euro, nu va adera intreaga economie, chiar intreaga societate, promovand concurenta, disciplina financiara si contractuala, scopul fiind cresterea eficientei, se va adanci si mai mult decalajul dintre Romania si tarile dezvoltate. Nivelul de trai al populatiei va cobori si mai mult. Iar vinovatul nu va fi Uniunea Europeana.


Rationalitatea, ce ar putea aduce in industria romaneasca niveluri mai bune ale productivitatii si calitatii muncii, plus reducerea pierderilor, constituie conditia esentiala pentru cresterea veniturilor reale si pentru imbunatatirea ofertei interne. Un dram de rationalitate se impune cu atat mai mult acum, cand Romania are de indeplinit mai multe obiective postaderare. Ceea ce inseamna ca nu ne mai putem baza, decat intr-o mica masura, pe deficite bugetare. Si nici pe majorari ale deficitului de cont curent. De aici inainte, incurajarea unui  consum cu mult peste ceea ce se produce in Romania, fara finantari autonome acoperitoare, nu mai poate fi acceptata.


Ar fi insa bine in privinta finantarii externe ca accentul sa fie mutat de pe contractarea de noi datorii pe atragerea de investitii directe. Astfel de investitii, prezente masiv in economia monetara, nu vor veni si in economia reala, in proportiile dorite, daca nu vom apasa pe acceleratorul reformelor si nu vom asigura trecerea decisiva la capitalismul de piata. Ar fi singura alegere optima, care sa aduca un alt nivel al veniturilor din munca, mai ridicat, sa imbunatateasca substantial consumul real si sa dea o noua perspectiva economiei romanesti. Dar asa ceva nu se mai poate cladi decat pe baze rationale: pe restrangeri de cheltuieli bugetare, pe venituri bazate pe productivitate si eficienta, pe exporturi care sa-si ia adio de la subventiile prin curs si sa mizeze pe competitivitatea bazata pe calitate.