In legislatia noastra dreptul de succesiune al sotului supravietuitor este reglementat in mod nefavorabil pentru acesta. Intr'adevar, bunurile defunctului se mostenesc de sot numai in lipsa de mostenitori legitimi sau naturali. Ca sa se alature acest neajuns - presupunandu-se ca un sot are mai multa afectiune pentru consort decat pentru unele rude colaterale - trebuie ca sotii sa se gandeasca din viata la lucrul acesta redactand un testament. Sotul mostenitor are anumite obligatiuni de indeplinit, menite sa puna in garda pe eventualii mostenitori ai defunctului, ce s'ar prezenta in termen de 3 ani dela deces. Acest drept de mostenire este reciproc, privind pe oricare din soti. Acolo insa, unde legea paraseste aceasta reciprocitate - punct criticat de altfel - este reglementarea dreptului de mostenire al vaduvei sarace, chiar daca se afla in concurenta cu descendenti, ascendenti sau colaterali defunctului.
Daca barbatul lasa descendenti, vaduva saraca va lua numai o portiune virila din uzufruct, care este de o treime in cazul unui singur copil. Acest drept incepe dela data incetarii uzufructului legal, caci pana cand copiii implinesc 20 de ani sau sunt emancipati, mama are folosinta intregii averi a defunctului.
In caz cand barbatul nu are descendenti, ci ascendenti sau colaterali, sotia are drept la un sfert din avere, aceasta insa in plina proprietate.
In toate cazurile se intelege, este vorba de soti legitimi, nedivortati in momentul decesului.
ZIUA, 10 august 1939