Ieri, ministrul Dezvoltarii, Lucrarilor Publice si Locuintelor, Laszlo Borbely, a lasat sa se inteleaga ca se va renunta la construirea de locuinte ANL prin credit ipotecar. A si explicat. Agentia Nationala de Locuinte nu este eficienta. Cred ca era si timpul pentru asa ceva. In primul rand, ANL nu a functionat niciodata pe baza principiilor declarate. A fost doar un antreprenor de stat intrat in competitie cu cei privati. Nici vorba despre o institutie sociala implicata in asigurarea de locuinte cu preturi decente pentru categoriile defavorizate, politica existenta in Uniunea Europeana. Dar totul a trecut si exista o speranta. De aceasta data ochii nu va mai trebui atintiti la centru, la nivel ministerial, ci la nivel de primarie locala. Locuintele decente vor exista numai acolo unde primarii vor dovedi comunitatii ca sunt buni manageri. Totul depinde de ei si nu de minister. Bani exista. Uniunea Europeana aloca sume considerabile in acest sens. In luna mai a acestui an Parlamentul European a aprobat un raport privind modalitatea in care pot fi acordate fonduri europene pentru reorganizarea zonelor rurale si urbane si construirea de noi locuinte. Raportul face referire si la accesul la locuinte decente la un pret accesibil, ca un drept fundamental. Raportorul Alfonso Andria (ALDE, IT) sublinia ca lipsa de locuinte decente la un pret accesibil influenteaza in mod direct viata cetatenilor, limitandu-le posibilitatea de insertie sociala si de mobilitate atat in zonele urbane, cat si in zonele rurale. Asadar mingea se afla in terenul primariilor. Este drept ca nu ne vom astepta la un boom imobiliar, dar este un inceput. Potrivit recentelor estimari, necesarul de locuinte ar fi cam de 600.000 de unitati locative. Daca este sa luam in calcul ritmul de construire din prezent, aproximativ 25.000 de locuinte, ar trebui sa asteptam peste 20 de ani pentru ca Romania sa rezolve problema deficitului locativ. Dar cum spuneam, este un inceput si un test relevant pentru demonstrarea capacitatii organizatorice a alesilor locali. Aceasta pentru ca problema locuintelor nu se reduce numai la construirea acestora, ci cuprinde, de asemenea, infrastructuri sociale (centre culturale, biblioteci, stadioane, locuri de intalnire etc.), care constituie un factor important in incluziunea sociala si in lupta impotriva sentimentului de alienare, deosebit de raspandit in marile aglomerari urbane - dupa cum se mentioneaza in raportul Parlamentului European.