Te plimbi prin librarii, mai citesti cite un articol de opinie scris de un intelectual fin, mai vezi cite un talk-show si ajungi sa te saturi de atitudinea comercial-elitista, compusa din adevarate pietre de moara cliseistice.
Sint pline standurile de carti cu ample sau subtiri lucrari despre Bucuresti. Moda patetizarii pe marginea fiecarei stradute, fiecarei fapte istorice „capitaliste", a devenit un soi de cataclism, mai ales ca chestiunile se cam repeta: ce exotic era interbelicul, ce urit a fost in comunism si ce urite sint termopanele! Nu spun ca nu-i adevarat ca ar exista o oarecare criza estetica arhitecturala, dar punerea „la zid" a termopanelor mi se pare de un comic de-a dreptul periculos. Cel mai mult imi plac arhitectii care, dupa ce executa cu cinism toate ororile comandate de clienti aberanti, se retrag la un sprit si discuta chestii de finete arhitecturala. Pina la urma, termopanele alea chiar nu-s bune de nimic?
Alt reflex neconditionat al omului de bine: sa criticam in masa politicieni, tarani, manelisti, OTV-ul. Aici zace un pericol maxim de hipnoza. Tot fiind atit de inversunat impotriva evidentului prost-gust, ajungi sa fii hipnotizat de el. Uneori ma mir de cite condeie luminate se consuma cu „anihilarea" fina a unor derapati de prin Romania Mare sau din rindul gigilor si miticilor. Pentru ei trebuie sa existe lege, nu judecati estetice. Cit despre manele, sint atit de inofensive si de raspindite incit chiar trebuie sa gindim serios o stretegie de acceptare. Un DJ tare care sa stie ce sa faca „estetic" cu ritmurile si versurile à la Guta sau, poate, un antropolog serios care sa decripteze in studii serioase mecanismele „manelismului".
Oricum, parca nu se mai strimba din nas ca alta data la blockbustere, la megavedete hip hop sau r&b. Sint zone vii care merita observatii agere si nu proiecte de distrugere in masa. Exista inca un nucleu dur al elitei snoabe care tine sa repete la nesfirsit doua-trei chestii despre „criza valorilor". Dar, cu umor si inteligenta diseminate printre termopane si manele, lumea culturala si popculturala de la noi poate deveni ceva mai credibila.
Sint pline standurile de carti cu ample sau subtiri lucrari despre Bucuresti. Moda patetizarii pe marginea fiecarei stradute, fiecarei fapte istorice „capitaliste", a devenit un soi de cataclism, mai ales ca chestiunile se cam repeta: ce exotic era interbelicul, ce urit a fost in comunism si ce urite sint termopanele! Nu spun ca nu-i adevarat ca ar exista o oarecare criza estetica arhitecturala, dar punerea „la zid" a termopanelor mi se pare de un comic de-a dreptul periculos. Cel mai mult imi plac arhitectii care, dupa ce executa cu cinism toate ororile comandate de clienti aberanti, se retrag la un sprit si discuta chestii de finete arhitecturala. Pina la urma, termopanele alea chiar nu-s bune de nimic?
Alt reflex neconditionat al omului de bine: sa criticam in masa politicieni, tarani, manelisti, OTV-ul. Aici zace un pericol maxim de hipnoza. Tot fiind atit de inversunat impotriva evidentului prost-gust, ajungi sa fii hipnotizat de el. Uneori ma mir de cite condeie luminate se consuma cu „anihilarea" fina a unor derapati de prin Romania Mare sau din rindul gigilor si miticilor. Pentru ei trebuie sa existe lege, nu judecati estetice. Cit despre manele, sint atit de inofensive si de raspindite incit chiar trebuie sa gindim serios o stretegie de acceptare. Un DJ tare care sa stie ce sa faca „estetic" cu ritmurile si versurile à la Guta sau, poate, un antropolog serios care sa decripteze in studii serioase mecanismele „manelismului".
Oricum, parca nu se mai strimba din nas ca alta data la blockbustere, la megavedete hip hop sau r&b. Sint zone vii care merita observatii agere si nu proiecte de distrugere in masa. Exista inca un nucleu dur al elitei snoabe care tine sa repete la nesfirsit doua-trei chestii despre „criza valorilor". Dar, cu umor si inteligenta diseminate printre termopane si manele, lumea culturala si popculturala de la noi poate deveni ceva mai credibila.
Vrei sa fii la curent cu cele mai importante stiri?
Urmareste-ne si pe Facebook
Urmareste-ne si pe Facebook
Iti place acest articol? Recomanda-l prietenilor:
Facebook Google Twitter
Aboneaza-te la 9AM sau conecteaza-te prin Facebook pentru a primi periodic articole similare.
In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului Cele mai nocive clisee ale criticii snoabe.
Facebook Google Twitter
Aboneaza-te la 9AM sau conecteaza-te prin Facebook pentru a primi periodic articole similare.
In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului Cele mai nocive clisee ale criticii snoabe.