Procurorii au stabilit: Iliescu a decis reprimarea manifestantilor in iunie 1990

Procurorii Parchetului instantei supreme au ajuns - in rechizitoriul de 80 de pagini trimis instantei miercuri - la concluzia ca Ion Iliescu, ca sef al statului, a luat decizia initiala de reprimare a manifestantilor in timpul mineriadei din iunie 1990 depasindu-si atributiile, relateaza Mediafax. Procurorii au dispus, miercuri, in dosarul mineriadei din iunie 1990, trimiterea in judecata a generalilor Mihai Chitac, Gheorghe Andrita si Dumitru Costea, precum si a colonelului Vasile Constantin, partea din dosar privitoare la Ion Iliescu fiind inca in lucru la o alta sectie penala.
Procurorii fac o ampla descriere a evenimentelor din timpul mineriadelor din 13 iunie, ajungand la concluzia ca fostul presedinte a dispus si coordonat actiunea fortelor de ordine impotriva manifestantilor.
"Este important de subliniat ca decizia initiala de reprimare a fost luata la cel mai inalt nivel si a fost coordonata, personal, de catre fostul sef al statului Iliescu Ion. Fata de acesta, s-a dispus inceperea urmaririi penale pentru participatie improprie la aceleasi fapte, prin rezolutia din data de 19.06.2007", se precizeaza in rechizitoriu. Mai mult, procurorii considera ca "planul de actiune a fost elaborat din ordinul sau si, in calitate de presedinte ales, a ordonat interventia militara, cu munitie de razboi, TAB-uri si alte forte, impotriva demonstrantilor care se manifestau violent, depasindu-si atributiile prevazute de articolul 82 din Decretul Lege nr. 92/1990".
De asemenea, Ion Iliescu nu a luat o decizie cu consultarea Consiliului Militar Superior (ulterior denumit Consiliul Suprem de Aparare a Tarii) si nici nu exista vreun Decret ori alt act in baza caruia sa se fi dispus alarmarea de lupta a unitatilor ori instituirea starii de urgenta, asa cum se prevede in articolul 82, litera g, din actul normativ anterior mentionat. Mobilizarea partiala sau generala a armatei putea fi declarata numai cu aprobarea prealabila a Parlamentului, in cazuri exceptionale. Dreptul de a dispune alarmarea de lupta (atunci avand indicativul "Stefan cel Mare"), il avea exclusiv ministrul Apararii Nationale, insa acesta nu era in tara. S-a ordonat doar alarma de exercitiu - indicativul "Muntii de Arama", potrivit caruia unitatile implicate nu trebuiau inarmate cu munitie de razboi si nu trebuiau sa paraseasca incinta cazarmilor sau locatia stabilita pentru acest tip de alarma. "Din actele dosarului rezulta ca generalii si ofiterii decidenti au stiut si acceptat ideea ca, urmare a tragerilor cu armamentul din dotare si cu munitie de raboi, pot sa apara ricoseuri si, prin urmare, pot rezulta victime din randul persoanelor aflate in zona", concluzioneaza procurorii.
Astfel, presedintele Romaniei a cerut telefonic la Marele Stat Major sa se intervina cu doua detasamente de militari in sprijinul trupelor Ministerului de Interne din Piata Universitatii, apoi a cerut ca Armata sa intareasca apararea la celelalte obiective de stat.
Marele Stat Major a primit ordin din partea presedintelui sa se foloseasca gazele lacrimogene in zona sediului Ministerului de Interne, Iliescu trasmitand urmatorul mesaj: "informeaza pe prim-adjunctul ministrului Apararii Nationale ca pe sediul Politiei Capitalei s-a ridicat drapelul verde, legionar, deci miscarea este o rebeliune legionara si se trateaza ca atare".
Un mesaj asemanator a fost transmis tuturor comandamentelor de arma, sustinand ca "elemente turbulente vor incerca sa patrunda si in alte obiective, acestia avand asupra lor arme si munitie; toti militarii sa aiba baioneta pusa la arma si sa se apere impotriva celor care ataca. Cei care ataca nu sunt revolutionari, sunt contrarevolutionari legionari".
In rechizitoriu sunt prezentate si conditiile in care au fost descoperiti impuscati, de obicei din spate, cei patru tineri: Drumea Dragos, Dunca Gheorghita, Mocanu Velicu si Valentin Lepadatu Mitrita.

---

Despre autor: