Dupa ce a fost premianta ani la rand in Moldova, Liliana Catansus si-a incercat norocul, inscriindu-se anul trecut pe listele de studiu in Romania. A reusit sa obtina o bursa si un loc la liceul bulgar din Bucuresti. Singura, in tara straina, cu toate greutatile peste care a trebuit sa treaca, la sfarsitul primului an scolar in Romania, a primit coronita invingatorilor. Liliana a luat premiul I si asta i-a dat sperante. "Nu ma dau batuta, chiar daca acum nu sunt acasa. Vreau sa-mi fac un viitor. In Moldova nu avem prea multe posibilitati, iar scoala din Romania este mult mai buna", spune Liliana.


UNDE ESTE ACASA? Am vizitat-o pe Liliana Catansus, in satul Delacau din Raionul Anenii Noi. In aceasta vacanta de vara si-a vazut pentru prima oara familia reintregita dupa opt ani. Parintii Lilianei au trait la Tiraspol pana in 1992, cand au fost fortati sa plece. Ar fi vrut sa ramana in orasul in care isi facusera un rost, dar nu s-a putut. "Am venit la Chisinau sa cerem ajutor, ca refugiati, dar nu s-a uitat nimeni la noi. A trebuit sa ne descurcam singuri, cum am putut. Tot ce agonisiseram am lasat acolo cand am plecat", ne-a spus tatal Lilianei, Ion Catansus, sau Vanea, asa cum ii spun prietenii. Familia s-a mutat in Republica Moldova, in satul Delacau, pe malul Nistrului. De unde se mai uita din cand in cand spre "acasa". Spre locul de unde au fost alungati si unde nu vor mai ajunge niciodata. Sora mai mica a Lilianei, Veronica, s-a nascut in Basarabia la putin timp dupa ce familia a fost deportata. Acum are 14 ani. Fata nu si-a recunoscut tatal intors acasa la inceputul acestei veri. El a fost plecat la munca, din Germania, unde a fost nevoit sa ramana opt ani ca sa le poata asigura un trai decent fetelor si sotiei. Acum au pus cat de cat pe picioare gospodaria, dar tot nu si-au gasit locul. Vor sa plece mai departe. Intai spre Romania, unde spera sa-si poata educa fetele la scoli mai bune decat in Moldova. Apoi in Germania, unde au gasit alta civilizatie de la care spera sa le ofere acea viata linistita pe care au cautat-o de la inceput. In Moldova ar sta, dar nu au cum sa se intretina. "As fi stat sa muncesc aici, sa fiu aproape de femeie si de fete, dar cu 300 de lei pe luna, cat as fi luat, nu le-as fi facut nimic. 300 de lei am dat acuma cand am platit lumina. Ce sa fac aici?", se-ntreba mai mult retoric Ion Catansus.


SPERANTE SI IMOBILIARE. Vara aceasta a fost una dintre cele mai linistite pentru ei toti. Liliana a terminat clasa a noua cu premiul I, tatal ei s-a intors acasa. Mama sa, Marina Catansus, se simte mai bine dupa ce a avut probleme de sanatate in ultimii ani. Isi vor face si primul concediu impreuna, pe litoral, acolo unde Vanea n-a ajuns niciodata. Iar planurile lor de viitor sunt legate acum de Romania, de la care asteapta salvarea. Ar vrea sa obtina cetatenia romana, pentru care vor depune actele si vor avea de asteptat cinci ani. Dar s-au inarmat toti cu rabdare, sperand ca macar viitorul va fi mai bun. "Acum incercam sa ne mutam la Bucuresti, pana termina fetele scoala. Speram sa gasim ceva de inchiriat. Pe cea mica nici nu pot sa o-nscriu la scoala daca nu avem mutatie aici, iar preturile sunt foarte mari. O sa ne fie greu, pentru ca munceste doar sotul in perioada asta, pana plecam definitiv in Germania", spune Marina Catansus, mama fetelor, cu speranta, dar si cu teama de un viitor nesigur. Drumul lor nu se opreste aici, chiar daca pe drumuri sunt de mai bine de zece ani.


PRIMELE IMPRESII. Liliana s-a adaptat destul de usor la scoala din Bucuresti. Este foarte ambitioasa, munceste foarte mult si e foarte comunicativa. "Ea se imprieteneste cu toata lumea. Zambeste tot timpul. Si e un fel de avocat al tuturor", ne-a marturisit una dintre profesoarele sale de la Liceul Hristo Botev. Eugenia Hanganu, venita tot din Republica Moldova, i-a devenit cea mai buna prietena. Liliana a incurajat-o de fiecare data cand a gasit-o plangand si a ajutat-o sa treaca peste greutati. Elevii basarabeni s-au simtit din prima zi izolati de restul colegilor si au fost nevoiti sa se lupte o perioada cu prejudecatile unora. "Nu toti sunt asa. Depinde, cred, si de educatia pe care o primesc acasa. Avem si colegi foarte buni, iar profesorii ne-au sprijinit de la inceput", ne-a spus Liliana, cu o maturitate care ii caracterizeaza pe multi dintre cei care vin la varste fragede sa-si caute norocul aici. Daca Eugenia este "plangacioasa grupului", asa cum o caracterizeaza, cu simpatie, celelalte fete, Liliana este "avocata" si "mereu zambitoarea", care ia cuvantul si gaseste solutii. "Am plans si eu de multe ori. Unii vorbesc cu rautate si nu ne simtim nici noi bine. Spun ca suntem comunisti, ca suntem favorizati, ca vorbim cu accent, ca suntem tocilari. Cred ca fiecare dintre noi a plans."


COPIII LUPTATORI. Inca de la cele mai fragede varste, basarabenii stiu ca viata lor depinde de o lupta crancena cu sistemul. Unii au noroc de profesori buni, care le insufla idei novatoare. "Profesorii de istorie sunt curajosi si vor sa ne invete adevarul despre tara noastra. Eu am avut si o invatatoare foarte buna, care ne-a aratat de la inceput ce inseamna sa fii roman", spune tot Liliana. La Liceul Bulgar Hristo Botev invata 15 elevi din Republica Moldova, in doua clase, incepand de anul trecut. Iar numarul lor va creste in anii urmatori, deoarece li s-au pus la dispozitie mai multe locuri celor care candideaza pentru o bursa de studiu in Romania. "Ne-am dus la Iasi si am scris optiunile pentru liceu. Erau 850 de locuri. Am vrut sa vin aici pentru ca se fac studii in adevaratul sens al cuvantului. Avem sansa de a ne face un viitor mai bun si de a deveni cineva", mai spune Liliana. PROFESORI BUNI
"Profesorii de istorie sunt curajosi si vor sa ne invete adevarul despre tara noastra. Eu am avut si o invatatoare foarte buna, care ne-a aratat de la inceput ce inseamna sa fii roman. Mi-am dorit de mica sa ajung in Romania si sa cunosc romani"
Liliana Catansus, eleva
CAUTARI
"Acum incercam sa ne mutam la Bucuresti pana termina fetele scoala. Speram sa gasim ceva de inchiriat. Pe cea mica nici nu pot sa o-nscriu la scoala daca nu avem mutatie aici, iar preturile sunt foarte mari. O sa ne fie greu, pentru ca munceste doar sotul in perioada asta, pana plecam definitiv in Germania"
Marina Catansus, mama Lilianei