Se apropie alegerile locale si multe spirite se incing. Romania se normalizeaza si din acest punct de vedere. In toata lumea civilizata (nu stiu ce spune expresia aceasta, dar aici este un inlocuitor pentru "lumea care are statistici credibile") part
Se apropie alegerile locale si multe spirite se incing. Romania se normalizeaza si din acest punct de vedere. In toata lumea civilizata (nu stiu ce spune expresia aceasta, dar aici este un inlocuitor pentru "lumea care are statistici credibile") participarea la vot este mai mare la alegerile locale decat la cele parlamentare si mai mare la parlamentare decat la europarlamentare. In Romania, pana in 2004, a fost pe dos. Cei mai multi electori se numarau la alegerile prezidentiale, urmau parlamentarele si abia pe locul al treilea alegerile locale. In 2004 au inceput sa se vada semnele unei schimbari. Asa ca ne asteptam ca la alegerile locale din iunie 2008 sa inregistram mult mai multi electori decat la referendumul pentru demiterea presedintelui (opt milioane) sau la alegerile pentru europarlament - probabil 8,5 milioane de electori.Asa trebuie sa fie. Oricum ar fi gestionata tara sau Uniunea Europeana, apa pe care o bei de la robinet este asigurata de serviciile locale, iar ea poate fi buna de baut sau plina de bacterii - cum este cea din celebrul cartier Pipera, cartier de bogatasi, dar care nu are canalizare, iar apa de la robinet nu a primit nici macar calificativul de apa industriala.Oricine ar fi ministru de interne, copiii tai fac baie in raul care curge la marginea orasului, iar acest rau poate fi poluat pentru simplul fapt ca orasul tau nu are o statie de epurare, deversand toate lichidele urbane direct acolo unde faci baie, iesi la un gratar sau prinzi un peste pe care il coci pe tabla pentru saramura. Nu obosesc sa spun ca Bucurestiul este singura capitala europeana care nu are statie de epurare, aruncand toate dejectiile urbane intr-un canal colector care curge pe sub raul Dimbovita. Bucurestiul a avut primari comunisti, liberali, democrati, dar niciunul nu a avut puterea sa construiasca o statie de epurare (adica niste bazine de beton cu pompe, nu cumva sa credeti ca este vreo racheta cu trei trepte), in asa fel incat Dunarea sa nu mai primeasca la Oltenita un rau negru cu resturi pe care nu le listez aici, ca poate nu ati mancat de dimineata. Iar 200 de km mai jos, in Delta Dunarii, se pescuiesc sturioni ale caror icre negre se vand cu 2000 de euro kilogramul... Naturale si de lux...Oricine ar fi prim-ministru, serviciile publice locale de transport, parcarile, parcurile, cladirile scolare si spitalicesti, cresele, gradinitele, aprobarile pentru constructii, gunoaiele, si inca multe altele sunt in mana alesilor locali. De ei depinde daca orasul e curat sau murdar, daca gunoaiele se recicleaza sau nu, daca echipele sportive ale orasului te fac sa te mandresti sau sa te ascunzi, daca apa e potabila sau nu, daca ai canalizare sau fosa septica, daca scolile arata ca dupa ciuma lui Caragea, daca te incalzesti cu lemne si carbuni sau cu gaze (scumpe, dar ce comode!)... De alesii locali depinde daca orasul tau primeste oaspeti de vaza sau numai pe Ioan Talpes si Cosmin Gusa, daca ai teatru, sali de expozitie si arhitecti creativi. Tot de alesii locali depinde daca ti se retrocedeaza casa si terenul la care ai dreptul sau daca trebuie sa le vinzi inainte de a le primi de la primarie, cum cere obiceiul pamantului in mai toate primariile din tara.Din aceste cauze, si inca altele, alegerile locale mobilizeaza mai mult oamenii decat cele parlamentare, prezidentiale, europarlamentare, referendumuri (ar trebui sa scriu referrenda, pluralul latinesc!) si nu mai stiu ce alte chemari la vot. Daca asa se va intampla in 2008, atunci mai avem doar o etapa pentru a fi cu adevarat in randul natiunilor civilizate. Importul de candidati.Peste tot in Europa, cand se apropie alegerile locale, echipele politice ale partidelor incep sa caute candidati. Rareori ii gasesc pe plan local, caci cine a vrut sa faca politica s-a dus deja parlamentar, consilier, secretar de stat sau ministru la "centru". Şi incepe ceea ce in fotbal se numeste sezonul transferarilor. Fosti ministri, secretari de stat, jurnalisti de prestigiu, mari figuri publice incep sa primeasca vizite ale unor echipe politice locale cu lista de avantaje. Daca vii candidat de primar la noi, atunci iti dam casa, masa si fata negustorului de oi de sotie, bere gratis la birtul din centru si calatorii cu taxiul local fara chitanta... Nu glumesc. Am asistat la asa ceva in sudul Angliei in primavara lui 1997, cand am fost luat pe sus de echipa laburistilor si dus la casa de vacanta a unui fost ambasador britanic in Polonia cu sarcina precisa sa-l convingem sa candideze pentru functia de primar. Omul ne-a primit foarte serios, de parca era vorba de transferul lui Hagi de la Galatasaray la Real Madrid. Dupa ce a spus da, ne-am asezat in gradina in jurul gratarului (cu acei carnati englezesti care nu se pot manca, asezonati cu rosii si ciuperci coapte pe jumatate...noroc ca berea era englezeasca...) si vreme de doua ore s-a discutat punct cu punct programul de campanie: unde merge, cu cine merge, ce se face daca se castiga, cine va fi seful scolii, seful curateniei, seful nu stiu carui serviciu local, pe cine va aduce in vizita, cum se vor atrage firmele etc. La un moment dat ma pierdusem, nu mai pricepeam nimic din ce se discuta. Cand am plecat, l-am intrebat pe seful laburistilor locali de ce iau un jucator de import si nu promoveaza pe cineva local. Iar acesta mi-a raspuns foarte serios: " oh, costa mai ieftin, stie mai multe, e mai usor de inlocuit". Ca la scoala. Trei sute de ani de democratie intr-un raspuns de cinci secunde.
Despre autor:
