In ciuda ploii, sute de admiratori s-au adunat la Teatrul Bulandra si la Cimitirul Bellu pentru a-l aplauda pentru ultima data pe marele Florian Pittis.

Printre cei care i-au adus omagii actorului s-au numarat prietenii si colegii sai Mariana Mihut, Irina Petrescu, Rodica Mandache, Rodica Negrea, Margareta Pislaru, Violeta Andrei, Virgil Iantu, Nicu Alifantis, Stefan Banica jr., Berti Barbera, Artanu, Lavinia Tatomir, vaduva actorului Adrian Pintea, dar si un numeros grup de suporteri rapidisti. In semn de doliu, acestia purtau pe brat fulare sau cocarde alb-visinii.

Slujba de inmormintare a inceput in jurul orei 12.00, la Teatrul Bulandra, si a fost oficiata de un sobor de preoti de la Manastirea Plumbuita. Dupa ceremonie, sicriul a fost scos din teatru in aplauzele sutelor de oameni prezenti. Convoiul a pornit apoi spre sediul Radiodifuziunii Romane, unde s-a oprit circa zece minute in fata cladirii, timp in care s-au auzit acordurile melodiei de atitea ori cintate de Motu, „Sfirsitul nu-i aici". Angajatii Radiodifuziunii au iesit in fata cladirii si si-au aplaudat colegul.

La Cimitirul Bellu, cosciugul cu trupul neinsufletit al artistului a fost purtat pe brate de citiva barbati care au batut pas de defilare. Unul dintre ei tinea ritmul: „Un-doi-stai. Un-doi-stai!". Mormintul lui Florian Pittis este situat pe Aleea Artistilor, linga cel al lui Amza Pellea si foarte aproape de cele in care odihnesc Adrian Pintea si Birlic. O scurta rugaciune a avut loc la mormint, dupa care suporterii rapidisti au cintat cu lacrimi in ochi imnul echipei pe care cel disparut a iubit-o atit de mult.

„Cuget, deci exist. Exist, deci sint rapidist", obisnuia sa spuna Motu pentru care suporterii au cintat „Nu-i echipa mai frumoasa si mai iubita ca Rapid". Admiratori de toate virstele lacrimau in tacere. O batrina soptea: „Am 83 de ani, dar l-am iubit si am sa-l iubesc pe Motu cite zile oi avea". Linga ea, o tinara in blugi purta trista in miini un buchetel de nuferi si o luminare. Citeva minute bune de aplauze si strigate de „Te vom iubi mereu!" l-au insotit pe Motu in mormint.

Mult dupa ce ceremonia s-a incheiat, cei adunati nu se hotarau sa plece. „Hai sa mergem sa bem o bere in cinstea lui Motu. Cred ca el asa ar fi vrut", si-au facut curaj sa plece citiva tineri pletosi in timp ce Nicu Alifantis impartea pachete celor citiva saraci adunati. „Adica gata? Asta a fost tot? S-a dus? Si cu noi cum ramine? Cine ne mai invata muzica? Cine ne mai spune poezii?", il bombarda o adolescenta cu intrebari pe tatal ei care, tinind-o de umeri, o conducea fara un cuvint spre poarta cimitirului.