Quo vadis, BOR?

Este putin probabil ca parerile sa convearga in ceea ce priveste conditia Bisericii Ortodoxe Romane, ramasa mostenire de la defunctul ei Patriarh. A izbutit Intaistatatorul sa reintremeze Biserica in era postdecembrista, dupa un lung calvar comunist? Sau i-a adus mai degraba deriva si stagnare, mentinand-o ca forta introvertita, distanta fata de drama cotidiana a majoritatii populatiei? Afirmatii despre potentialele sanse ratate sub aspect spiritual si al bunelor oficii pastorale din cauza pasivitatii inaltului prelat in vremurile unui sistem politic plenar ireligios sunt futile, BOR nefiind un sistem centralizat de credinta. Chiar si in lumea romano-catolica, in care Suveranul Pontif dispune de o autoritate incontestabil mai mare, posibilitatile interventiei papale in cadrul bisericilor nationale sunt totusi limitate.
Dupa 1989, Teoctist a trebuit sa fie circumspect in numeroase chestiuni si ocazii, ceea ce echivala, de fapt, cu o neimplicare a Bisericii in viata politica. In conditii istorice oarecum asemanatoare, Biserica Catolica din Spania - fosta forta de certa influenta nationala - decidea, la randul ei, ca sfarsitul dictaturii generalisimului Franco nu comporta sponsorizarea unui partid declarat crestin. Drept urmare, lunga lista autohtona a disputelor politice postdecembriste nu prea cuprinde teme sau aspecte religioase. Mitropolitii au ramas, in marea lor majoritate, neutri - in special IPS Daniel al Moldovei. Doar vecinul sau bucovinean, IPS Pimen, a optat, in 2004, pentru critici aduse PSD, reprosandu-le autoritatilor refuzul lor constant de a retroceda proprietatile bisericesti. Tot IPS Pimen a gasit, mai recent, cuvinte de apreciere la adresa incursiunii lui Gigi Becali in sferele politicii. In rest insa, BOR rareori a optat pentru cuvinte raspicate rostite pe o tema sau alta, pozitii fara echivoc fiind adoptate mai degraba in chestiuni de lifestyle, de genul discriminarii homosexualitatii, sau cel mult referitoare la natura relatiilor avute cu statul. Biserica nu a gasit nimic de spus in nici una din marile ocazii prilejuite de evenimente cruciale pentru tara, cum a fost momentul aderarii Romaniei la UE. O astfel de atitudine nu poate decat incuraja, fie si involuntar, depopularizarea continua a regiunilor rurale, din care rezulta, fireste, si o diminuare a rezervorului spiritual. Minti luminate si fete bisericesti intelepte si subtile precum IPS Anania au inteles ca urmarile pot afecta direct vigoarea BOR, inclinand, probabil, spre adoptarea unei atitudini mai deschise fata de natiune si dogmele credintei.
Biserica Ortodoxa Romana inglobeaza un set uimitor de divers de tipologii umane - de la preotul lumesc, preocupat sa influenteze in bine sau, uneori, in rau viata parohiei sale, pana la cel dedicat spiritualitatii si aprofundarii acesteia la toate nivelurile ierarhiei bisericesti. Nu in ultimul rand, nicaieri in Romania femeile nu-si pot exercita aptitudinile de conducere mai efectiv decat in randurile BOR.
Biserica dispune de o serie de caractere puternice care vor fi realizat necesitatea ingemanarii, pe termen lung, a nevoilor tarii cu cele ale cercurilor bisericesti. Ca atare, se prea poate ca momentul ferice in care BOR preia initiativa organizarii unor forumuri, nationale sau locale, dedicate variilor teme socioeconomice vitale sa fie mai aproape decat suntem tentati a crede. Exista zeci de aspecte ale cotidianului ce reclama luari de pozitii si activitati sustinute din partea Bisericii - problematica emigratiei, a batranilor ramasi in grija nimanui, a revigorarii vietii rurale etc. Vor exista, desigur, si voci acuzand ca o asemenea implicare ar echivala cu un indezirabil pas facut in directia laicului, dar ele nu vor putea afecta defel pozitia BOR atat timp cat initiativele ei sunt eminamente dedicate reintremarii nationale.
In acest context, nu trebuie uitata prezenta laicilor in Colegiul Electoral Bisericesc al BOR, dintre care unii sunt cunoscuti functionari de stat sau membri de partid. Votul lor va atarna greu in alegerea viitorului Patriarh, dat fiind ca din cei aproximativ 180 de membri ai Colegiului circa 70 sunt laici. Este de sperat ca vor ramane feriti de presiuni si influente partinice macar cu aceasta ocazie exceptionala. Inedita libertate de gandire si actiune i-ar putea determina, poate, sa contemple si menirea fundamentala a politicienilor - de a activa si construi pentru viitor, nicidecum de a se galcevi pe aspecte, anodine si efemere, ale prezentului.

Tom Gallagher este profesor la Universitatea Bradford din Marea Britanie

---

Despre autor: