Am trecut de nenumarate ori pe linga maldarele de gunoaie de pe cheiul Dimbovitei si, asemeni presedintelui Basescu, am simtit o profunda indignare ecologica. In mod cert, zona respectiva a fost folosita initial de catre firmele de constructii pentru deversarea fara costuri a molozului. Ulterior, populatia din vecinatate a vazut ca se poate si n-a ezitat sa-si aduca contributia. Vazind timp de doua zile la stirile tv cum zona este readusa in parametri salubri, m-am bucurat. Desigur, gestul dlui Basescu este similar ca intensitate mediatica si ca forta administrativa acelor directive pe care le dadea Ceausescu la o banala vizita oficiala de lucru. Iar cei care deunazi au aruncat acolo gunoaie probabil ca-si vor fi jurat in sinea lor sa-l voteze pe Basescu pe viitor si sa-si gaseasca alt loc in care sa arunce deseurile. Indiscutabil, incepind de azi, pe cheiul Dimbovitei va fi curat. Dar sint atitea alte locuri pe unde presedintele n-a trecut. Sint spatiile verzi dintre blocuri in care poti vedea colectii ale tabloidelor, cutii de margarina sau tampoane igienice de dama, ca sa nu mai vorbesc de copacii impodobiti de Craciun, in care atirna globulete in forma de chiloti si beteala de pungi de plastic. Nu cumva poporul asta e pe undeva nitelus cam ipocrit: se bucura cind vine sefuí si-si pune amicii sa-i faca curatenie pe gratis in fata portii pentru ca a doua zi sa aiba unde arunca gunoiul? In fond, de ce n-ar fi; doar asa cistiga toata lumea.