21 g
Incapatanat olteanua€™ asta din Caracal. Incapatanat insa degraba halitoriu de praz si urgent creatoriu de minuni. Poate ca de vina e apa din Caracal... O fi fost ceva in apa aia de nu renunta cu nici un chip la organizarea unei noi intamplari ce tine de spirit intr-o lume in care sufletul a devenit o jena.


In Vama Veche organizeaza Jurnalul National a treia editie a festivalului Folk You, intre 10 si 11 August. E de mirare ca scriu asa ceva acum si inca si mai de mirare este ca minunea asta chiar se va intampla.
Incapatanata rasa de oameni oltenii astia! Spun asta pentru ca stiu cu siguranta ca numai incapatanarea lui Marius face posibila aceasta a treia editie a omului cu chitara pe o plaja. Toata logistica din spatele unei astfel de intamplari, resursele umane si materiale sunt puse la bataie de JN. Toate astea inseamna de fapt pierderi financiare pentru JN si implicit pentru toti membrii staffului detasati la mare, in Vama Veche, si ei stiu asta, sunt asumate.


Care sa fie oare adevaratul motiv pentru care vine Tuca cu bani de acasa si face posibila intalnirea si implinirea viselor undeva, deasupra scenei, la verticala comuna a visarii cu voi, oamenii din fata scenei? Scena dispare la Folk You, lasand loc emotiei firesti nestanjenite de nici o conventie stupida. Imi pun intrebarile aste intrucat cunosc chiar bine si din interior toate dezamagirile pe care un astfel de eveniment le poate genera in sufletul unor oameni care vin spre noi, spre "artisti" cu sufletul deschis din postura organizatorului si nu gasesc zei, ci oameni mai mari sau mai mici cu meschinariile si frustrarile lor de zi cu zi. Nu suntem noi, artistii, nici ingeri si cu atat mai putin sfinti si am vazut cata tristete se poate aseza pe chipul si in sufletul unui organizator atunci cand
se loveste de tot ce poate fi mai "artistic" intr-un om.


Am vazut crunta dezamagire a oamenilor din stafful JN atunci cand erau panditi in rarele momente de liniste si singuratate pentru a fi doborati cu rautatea intrebarilor de tip: "Daa€™ ala cati bani ia?!". Cum sa mai judeci un astfel de artist cand singurul lui argument in afara scenei este defaimarea si injosirea grosolana a colegilor de breasla? Am vazut oameni din stafful JN cu lacrimi in ochi dupa astfel de intalniri. Ei venisera cu inima si sufletul deschis, dornici de o evadare din prea reala lume a ratingului si a tirajului sa asiste la adevaratele minuni care - credeau ei - ca se petrec in spatele scenei. Au vazut orgolii cretinoide, invidii ce n-au nimic de-a face cu ratiunea. Au vazut rautati ce l-ar face sa roseasca ca o fata mare pana si pe scaraotchi. Au vazut si au simtit la propiu si inzecit pe pielea lor tot ce poate fi mai rau, mai dezumanizant si mai scarbavnic la un "artist". Am citit in privirile lor crunta dezamagire si imensul regret de a fi ajuns sa cunoasca din "bucatarie" ce poate insemna artisticaria uneori. Cand spun Tuca spun de fapt JN si mai spun toti oamenii care au ramas cu sufletele impietrite de durere in urma unor atat de "inaltatoare" experiente avute cu artistii neamului. De unde atunci continuitatea?!


De unde dorinta nebuna de a face inca o editie de festival si mai apoi inca una?! Oare acele clipe de pe scena sa poata sterge toate laturile pe care domnii artisti le-au turnat cu o generozitate de care numai artistii sunt capabili in sufletele lor? Oare minunea unui cantec sa poata face uitat tot dezgustul, toata scarba adunata peste zi?
Se pare ca da. Se pare ca miracolul unui vis pe care ti-l daruieste un cantec face ca toate meschinariile sa fie iertate si trecute cu vederea. Oare prazul sa fie de vina pentru asta? Oare decizia si puterea de a organiza an de an o astfel de manifestare sa vina din iuteala lui?! Oare prazul taie scarba?!


Daca e asa, atunci prazul trebuie sa devina aliment de importanta strategica si prin ordonanta de urgenta trebuie trecut ca obligatoriu in meniul fiecarei mese. Poate ca asa vom avea cu toti puterea de a ne ierta si de a duce lupta cu zilele si dezamagirile lor pentru a fi mai buni si pentru a avea puterea de a continua sa credem in tot ce-i bun si frumos in noi insine.


Tot suntem noi neamul fara stema si atunci eu propun ca prazul sa fie simbol national si respectat ca atare. Poate ca prazul sa ne faca sa ne intoarcem privirile si spre cei de mai jos decat noi, pentru ca, nu-i asa, JN e nr 1 in top, fiind cel mai bine vandut ziar, si sa ne faca sa avem dorinta de a inapoia societatii cat de putin din tot ce ne-a oferit acesta pana acum. Tuca si oamenii din stafful JN asta fac cu fiecare CD scos pe piata si cu fiecare Folk You! Ne daruieste noua pe noi insine in dar. E ciudat cum lupta cineva pentru dreptul lui de-a avea un "nebun" in cetate care prin "fisa postului" sa aiba curajul de-ai spune regelui ca-i in fundul gol. E straniu cum nu artistii lupta pentru a ramane artisti.
Tuca-i dus cu prazua€™, e evident!
Ii multumesc lui si oamenilor de la Jurnalul National pentru asta.