In 1988, la Editura Cartea Romaneasca, scriitorul Augustin Buzura a publicat romanul «Drumul cenusii», despre care s-a zvonit repede ca este o carte despre greva minerilor. Povestea ei, spusa astazi de autor, seamana
In 1988, la Editura Cartea Romaneasca, scriitorul Augustin Buzura a publicat romanul «Drumul cenusii», despre care s-a zvonit repede ca este o carte despre greva minerilor. Povestea ei, spusa astazi de autor, seamana prin interpretarile si subteranele acelui trecut cu istoria grevei din 1977. a– Jurnalul National: Cum ati aflat, domnule Augustin Buzura, despre greva? Augustin Buzura: De la Europa Libera, din zvonuri si, inainte de toate, din relatarile colegilor mei medici. Eram la Neptun. In Valea Jiului am plecat de indata ce s-au mai linistit lucrurile. Doream sa cunosc adevarul, si nu sa fac pe eroul. Cum a fost la greva a– Si ce-ati aflat atunci, in 1977? Aproape totul despre cum s-a desfasurat "simpozionul", caci asa se numea greva in mediile mineresti. Plus zvonurile cum ca Dobre ar fi fost impuscat la Lupeni, in plina strada. Altii jurau ca o masina ar fi trecut peste el. De fapt se spunea ca si numerosi participanti la greva ar fi fost calcati de masini sau mutati fortat in alte centre miniere. Ceea ce a fost adevarat, pentru ca am mers si pe urmele unora dintre acestia. a– Cum ati reusit?! Din nevoia de a cunoaste istoria reala. Si am facut-o atunci cand riscurile erau enorme. Am mai fost si pe urmele luptatorilor din Fagaras si Apuseni sau pe ale unor oameni politici inchisi la Sighet, bunaoara Iuliu Maniu. Cat despre Valea Jiului, stiind ca sunt destul de cunoscut, m-am prezentat la un director, spunandu-i ca as dori sa cobor in mina. M-a dus prin toate cotloanele, am mai vorbit cu oamenii, mi-au povestit cum a fost la "simpozion". Am mers apoi la locul de intalnire a microbistilor, unde, printre altele, se puneau la cale diverse actiuni. Acolo i-am cunoscut si pe unii care abatusera drumul masinilor cu mineri spre locul grevei. Mi s-au parut foarte bine organizati. Mi se povestise ca in unele imprejurari acestia ii pusesera soferului cutitul in spate, pentru a-l convinge sa mearga unde trebuia. Oamenii mi-au mai povestit cum l-au izolat pe Ceausescu de garzile lui, lasandu-l sa treaca doar pe el spre platforma de camion si inchizand dupa aceea culoarul. De pe platforma acelui camion Ceausescu si-a tinut cuvantarea si a purtat dialogul cu minerii. a– Pe Dobre l-ati intalnit? Am intrebat peste tot de el, dar nimeni nu stia sa-mi spuna unde se afla. Am vorbit cu el abia la inceputul anului 1990. Cred ca sunt primul care m-am interesat de el, obsedat sa aflu ce s-a intamplat cu oamenii aceia. Am publicat apoi, in cateva numere din revista Tribuna, tot ce aflasem despre cele intamplate in Valea Jiului. Cum a fost cu cartea a– Cand ati terminat cartea? Cred ca prin a€™86. O schitasem inca din 1977 si imi propusesem, ceea ce sper ca am si reusit, sa fie literatura, si nu o carte a grevei. Inceputul il facusem cu romanul "Refugii", in 1984, si l-am continuat apoi cu "Drumul cenusii", aparut in a€™88, dupa multe discutii, provocand un scandal urias. a– Pe care-l traiati dvs., il cunosteau probabil cativa prieteni... In prima instanta, cenzura i-a dat drumul cartii. Sustinusem sus si tare ca este doar o poveste de dragoste, cum de altfel se scrisese si in referatul editurii. Securitatea avea insa la Casa Scinteii niste corectori care trageau spalturi in plus pentru ea. Ceea ce am aflat, de fapt, mai tarziu. Dupa a doua corectura insa am fost chemat la Consiliul Culturii, unde mi s-a pus in vedere ca in roman am scris despre greva minerilor din Valea Jiului si ca trebuie sa scot cam 180 de pagini. M-am aparat, sustinand ca n=avusesem cum sa scriu despre greva, intrucat nici Ceausescu, nici Scinteia si nici vreun alt ziar sau document oficial nu pomenisera despre asa ceva. Deci ceea ce scrisesem eu era pura fictiune. a– La ce va cereau sa renuntati? Mi-au aratat zeci de pagini la care trebuia sa renunt, de fapt, la tot ce avea in roman legatura cu mina. Cartea nu este despre greva, ci pe fundalul unei greve. In realitate, m-au interesat relatiile omului cu istoria, cand aceasta tabareste peste el. Toate datele din roman erau insa reale si, pentru a-l salva, mi-au cerut sa transpun povestea in alt mediu. a– Si cat ati scos pana la urma din carte? 78 de randuri! A fost o inclestare foarte lunga si dura si un om caruia ii port o foarte mare recunostinta. Pana la urma, cenzura si Securitatea au lasat intreaga decizie in seama unui cenzor. Acesta mi-a spus: "Daca scot 180 de pagini, romanul nu mai exista. Riscam, si ce-o da Domnul!". La cateva saptamani dupa aparitia cartii, m-a chemat la telefon: "Tovarasul Dulea a afirmat ca i-am pricinuit cel mai mare rau din toata cariera lui. Vino urgent la Bucuresti!". Am venit, am cerut audienta Tovarasei, cea care il inspaimantase pe Mihai Dulea, dar, in drum spre celebrul Cabinet 2, am facut edem cerebral. In realitate au dat drumul cartii, deoarece nu stiau daca am trimis sau nu manuscrisul in strainatate. Cartea a fost salvata si de teama de scandal, caci aparitia ei in strainatate ar fi insemnat un scandal si mai mare. In plus, urma sa fie dati afara toti cei ce nu fusesera vigilenti. a– Cartea a avut un mare succes. Dar, dupa a€™90, cat a durat interesul oamenilor pentru a sti ce li s-a intamplat minerilor? Foarte putin. A urmat mineriada si toate cate le stim. Pe deasupra, certificatele de anticomunist, de democrat, de luptator pentru diverse cauze le-au impartit mai ales fostii turnatori, fiii de bolsevici si, cum se intampla dupa orice revolutie, numerosi profitori si lichele. Ce s-a ales si din eroismul celor de la Brasov? a– De ce credeti ca, spre deosebire de intelectualii din Polonia si Cehoslovacia care s-au alaturat protestelor si grevelor muncitorilor, intelectualii romani n-au facut-o? Spun ce cred si cum am gandit atunci. Se stie, la noi se decretase ca nu exista detinuti politici. Deci, automat, pentru vreo fapta politica erai trecut la cei de drept comun, printre hoti, criminali si deviati psihic. Sau, "daca aveai noroc", la un stationar de psihiatrie. In 1987, cand la Amsterdam s-a infiintat grupul Gulliver, Havel, care facea parte din grup, ne-a trimis un mesaj filmat din inchisoare. In conditiile din Cehoslovacia as fi riscat fara ezitare. Pe urma: scopul meu era sa scriu si sa public aici, in tara, iar cata vreme - cu toate dificultatile - puteam publica, nu avea rost sa aleg inchisoarea sau sa parasesc tara, asa cum ma indemnau securistii si activistii. Apoi: Ceausescu era la mare cinste in Occident pana cu doi-trei ani inainte de Revolutie. Si pentru orice vorba rea la adresa lui erai admonestat fara menajamente. El, care se opunea Uniunii Sovietice, Tratatului de la Varsovia, el care era prieten cu mari presedinti si regi etc... In sfarsit, in tara, in mizeria incredibila de atunci, dominanta era mentalitatea de lagar: fiecare se salveaza cum poate. Plus ca, si atunci, ca si acum, Puterea sprijinea o patura de mediocritati care, uneori, erau mai agresive decat securistii. Astazi, in democratie si deplina libertate, protesteaza vreun intelectual ca tara este nenorocita, ca saracia si ignoranta au atins culmi greu de imaginat? Din pacate, romanii se solidarizeaza rar si pentru putin timp. Straturile subteranului povestii Cand am inceput documentarea despre greva minerilor am reluat cartea lui Augustin Buzura. Dar unde e greva? Cum se oprise curajul? Si ce "respinsese" cenzura? - ma nedumerisem reparcurgandu-i acum filele in zigzag. Pe scurt, repovestita banal: un ziarist insurat traieste (e vremea "Codului eticii si echitatii...!") o ilicita poveste de dragoste; se pregateste sa scrie un roman si inregistreaza pareri diverse despre sursele fericirii si nefericirii oamenilor (in chiar vremea cand cheile paradisului sunt la partid!); o prietena doctorita il roaga sa-i gaseasca fostul iubit, inginerul de mina, disparut fara urma, ca alti vreo noua mineri (din Valea Jiului se stia ca pierisera oameni, nu se stia unde si cati). Toate aceste cautari sunt un "drum al cenusii" in straturile istoriei colectivitatii unde traiesc personajele principale si ale memoriei lor. Sa scrii astfel "despre lume si viata" in anii a€™80 seamana insa cu ceea ce ar fi azi calatoria in acelasi metrou cu un terorist infasurat in dinamita.
Despre autor:
