A critica CNSAS pentru lipsa de performanta e pura demagogie atunci cind ai fost de la inceput in conducerea sa.

Existenta zbuciumata de aproape opt ani a CNSAS arata de parca aceasta institutie a fost lovita de blestem. Nascut in chinuri, prin adoptarea unei legi promovate de Ticu Dumitrescu si schingiuit de propriii colegi, CNSAS a fost mereu in mijlocul scandalului si in criza de sefi buni. Poate, de fapt, tocmai aceasta a fost marea sa infirmitate: lipsa unui sef care sa inteleaga miza deconspirarii, sa poata face fata presiunilor si avalansei de dosare. Cel care parea un cercetator cuminte de provincie, Gheorghe Onisoru, s-a lasat rapid sedus de inaltimea functiei si a cedat avansurilor facute, de-a lungul a sase ani, de politicienii de diferite culori. Dupa ce, ani buni, ca simplu membru in Colegiu, a fost printre putinii care a devoalat abuzurile si mistificarile din institutie, Claudiu Secasiu s-a lasat doborit de birocratia tipica a unei institutii de stat. Ca un adevarat politician, desi de meserie e violonist, Ladislau Csendes a incercat, la alegerea sa recenta in aceeasi functie, sa promita marea cu sarea, sa speculeze greselile si neglijentele predecesorilor pentru a arata cit de mult are de facut si va face el in fruntea CNSAS. Initiativa ar fi fost laudabila daca, in iulie 2007, el ar fi picat la CNSAS si nu ar fi fost acolo inca din momentul infiintarii lui. Domnul Csendes a fost ales presedinte intr-o miercuri, promitind ca peste doar doua zile, adica vineri, va incepe informatizarea arhivei. In urma cu citeva zile, provocat de marturisirea colaborarii cu Securitatea a viceprimarului Razvan Murgeanu, curat potrivit CNSAS, Ladislau Csendes a facut din nou citeva declaratii bine gindite. Cica institutia pe care o conduce are restante mari la verificarile din oficiu ale unor politicieni, dosarele zac in arhive nedeschise, iar unii angajati se fac vinovati de neglijenta in serviciu. Asta da surpriza, mai ales pentru cineva care, cel putin teoretic, a fost acolo permanent de la inceputul lui 2000, fara a mai pune la socoteala faptul ca domnul Csendes a detinut multa vreme chiar functii de conducere - secretar al Colegiului, respectiv vicepresedinte. Lipsa de interes si neimplicarea de pina mai ieri a presedintelui CNSAS in problemele institutiei ar putea fi trecute cu vederea daca macar astazi el ar arata ca rezolva realmente o problema. Dar el nu iese public sa ne spuna ce a facut, ci ce nu s-a facut pina acum. Seful care sa se priceapa si la manageriat arhivele, si la strunit imixtiunile politice se lasa, asadar, asteptat la CNSAS.