Vineri, Cotidianul se va distribui impreuna cu un CD continind o selectie din muzica lui Brahms, din Colectia SIMFONICA, si cu o brosura despre compozitor.

Al cincilea titlu din Colectia SIMFONICA, pe care Cotidianul li-l aduce cititorilor vineri, la doar 7,9 lei, contine Simfonia a II-a in re major (Op. 73) si Uvertura Festiva „Academica" in do minor (Op. 80) de Johannes Brahms, alaturi de o brosura despre biografia si opera muzicianului. Inregistrarile, realizate la Studiourile CTS din Londra, dateaza din noiembrie 1994, iar interpretarea apartine Royal Philharmonic Orchestra, sub bagheta dirijorului James Judd.

In 1855, Johannes Brahms ii scria pianistei Clara Schumann: „Ce-ai facut din mine? Nu poti rupe vraja pe care-ai aruncat-o asupra-mi?". Pe atunci, Clara avea 35 de ani, Brahms, 21, iar intre ei se afla umbra lui Robert Schumann, aflat la azilul de nebuni. Brahms ii cunoscuse pe sotii Schumann in 1853, cind, in urma unui turneu alaturi de violonistul ungar Eduard Reményi, ii fusese prezentat lui József Joachim, care il dusese in casa lui Robert Schumann. Dupa ce l-a ascultat pe Brahms interpretindu-si Sonatele pentru pian si alte citeva compozitii, Schumann a ramas atit de impresionat incit a scris un articol in revista sa de critica „Neue Zeitschrift für Musik", declarindu-l pe Brahms „geniu salvator", iar elogiile lui Schumann aveau sa-i deschida multe usi tinarului compozitor.

Brahms il iubea si il admira pe Robert Schumann, dar nu atit de mult pe cit o iubea si o admira pe sotia acestuia, Clara, cea mai mare pianista a acelor vremuri. Povestea de dragoste dintre Brahms si Clara Schumann a dat nastere la numeroase polemici in rindul biografilor. Dupa internarea lui Robert, Brahms s-a mutat in casa Schumann, locuind impreuna cu Clara si cu cei opt copii ai ei, preluind treburile administrative si contabile in perioadele in care ea era plecata in turnee, concertind in toata Europa.

Cu toate acestea, dupa moartea lui Robert, in 1856, lucrurile nu s-au schimbat in bine pentru Brahms si Clara Schumann. Desi strinsa lor prietenie daduse apa la moara gurilor rele, cei doi nu s-au casatorit. Ba dimpotriva chiar, se pare ca, in timpul unei scurte vacante in Elvetia, Brahms si-a dorit despartirea, iar refuzul lui de a continua relatia avea s-o afecteze serios pe Clara, care scria in jurnalul ei, dupa ce l-a condus pe Brahms la gara si si-a luat ramas bun de la el: „M-am simtit de parca ma intorceam de la o inmormintare". Desi din acel moment s-a produs o oarecare instrainare, Brahms n-a uitat-o pe Clara: nu s-a casatorit niciodata, iar la moartea ei si-a intrerupt calatoria prin Italia pentru a merge la ceremonie, dar o mica incurcatura pe tren l-a impiedicat sa ajunga la timp. Totusi, i-a supravietuit doar pentru putina vreme: la unsprezece luni dupa disparitia Clarei, Brahms se stingea din viata la Viena, la virsta de 64 de ani.