In calitate de economist, ma bazez pe cifre. Le caut. Le verific. Gasesc corelatii. Le interpretez astfel incat din cifre sa reiasa scenariile economice cele mai plauzibile. Pericolul apare, insa, atunci cand cifrele incep sa minta.De data asta, nu o
In calitate de economist, ma bazez pe cifre. Le caut. Le verific. Gasesc corelatii. Le interpretez astfel incat din cifre sa reiasa scenariile economice cele mai plauzibile. Pericolul apare, insa, atunci cand cifrele incep sa minta.De data asta, nu o cifra, ci un numar mi-a atras brusc atentia. Numarul 60.000. Contextul? Criza painii - cea in care ministrul Agriculturii, Decebal Traian Remes, spune ca nu se vor scumpi produsele de panificatie, iar, in replica, producatorii au pus un 10% in plus la pret. Pentru ca asa cred ei, si pentru ca pot.Ce m-a frapat insa? Atitudinea. Discutia despre paine si scumpirea ei in urma deficitului de grau dateaza din urma cu o luna. Iar cand producatorii au spus ca vor scumpi painea, 2 ministri sau poare 3, le-au sarit in cap, amenintandu-i: daca veti indrazni sa scumpiti painea, vom pune toate organele de control pe dumneavoastra.De ce cand vor scumpi? De ce nu chiar atunci? De ce nu in iarna? Pentru ca, oricat si-ar dori Guvernul ca painea sa nu se scumpeasca, actiunile lor, daca vor fi reusite (si sper sa fie), nu vor reusi decat sa scumpeasca painea. De ce ? Pentru ca depistarea producatorilor evazionisti, va duce la inchiderea lor. Şi prin urmare, la scaderea ofertei de paine. Or, in conditiile in care cererea ramane aceeasi si se constata un deficit de oferta, produsul paine nu are decat un sens: in sus.Ce imi spun mie insa aceste controale? Ca bugetul are nevoie de bani. Se duce peste producatori, ii amendeaza, se scumpeste painea, TVA incasata este mai mare si asa mai departe. Dar daca ma intorc la cifra de 60.000, vom vedea, ca mai degraba controalele la paine pot fi deghizate in inchiderea unor fabrici 'neprietenoase>> decat in rezolvarea crizei graului.60.000 de tone de grau. Atat a anuntat seful Fiscului ca a confiscat in prima noapte de control, de la un singur producator, care avea aceasta cantitate fara acte. Ce va spune aceasta cifra? Mie imi spune multe. 60.000 de tone reprezinta 2 la suta din necesarul de grau al Romaniei pentru un an intreg. Sau, consumul intregii Romanii pentru o perioada de 6 zile. Unde reusea producatorul respectiv sa ascunda o cantitate de grau care ar fi hranit 22 de milioane de oameni timp de aproape o saptamana. Raspunsul meu - nu reusea. Iar cifra este bizara.Sigur, mai apar si producatorii de grau, care spun ca au toate motivele pentru a scumpi painea. Oare? In conditiile in care leul s-a intarit in fata euro cu aproape 15 la suta in ultimele 12 luni, oare graul de import nu este mai ieftin? Doar ca e mai usor sa pretextezi ca ai motive de scumpire decat sa fii cinstit.Iar istoria se repeta. In urma cu fix 2 ani, ministrul Agriculturii anunta ca avem supraoferta de grau. Rezultatul? Pe piata interna, graul s-a ieftinit aproape simultan. Şi s-a exportat. Peste 3 luni, supraoferta disparuse. Şi era nevoie de grau, care s-a importat. La un pret aproape dublu. Şi, poate fix acelasi grau romanesc. Exportat pe acte, in realitate pe vapoare, importat dupa putin timp. De ce? Pentru ca Guvernul nu se comporta ca un reglementator de criza, cumparand/vanzand, intervenind pentru a proteja piata de dezechilbre.Recent, am mai aflat o boacana de aceeasi factura. Ziua de 24 iulie 2007. Cod rosu pentru prima oara in istoria Romaniei. Supercanicula aduce superconsum de energie. Deci necesar. Ce s-a intamplat atunci? S-a majorat cantitatea de energie exportata. S-a exportat la un pret mic, iar in aceeasi zi s-a importat la un pretmai mare. Poate acelasi intermediar. Pierderea, ca si in cazul scumpirii graului, se duce, nu la masa, unde ar trebui sa ajunga painea, ci 'la mase>>. Adica la multi. Şi daca pierd multi cate putin, atunci, baietii destepti considera ca nu se vede. Dar, cand pierd multi cate putin, insa, de multe ori, se aduna. Şi nu mai tine. Pentru ca lumea isi da seama ca cifrele incep sa minta. La fel cum se intampla si cu prognoza de 39% din PIB venituri ale bugetului de stat in anul 2008.
Despre autor:
