Eliberarea infirmierelor bulgare nu este un succes al diplomatiei europene, ci un santaj reusit de Gaddafi. Liderii europeni au cules si ei ceva roade.

La eliberarea infirmierelor bulgare, Franta si Libia au anuntat incheierea unui acord privind construirea, de catre francezi, a unui reactor nuclear in Libia si achizitionarea de armament francez, in valoare de 400 de milioane de dolari, de catre Tripoli. Liderul francez si sotia lui s-au bucurat de o vizibilitate deosebita in ultimele zile de negocieri. Franta a profitat de ocazie pentru a-si reafirma rolul de „mare putere". Ambitiosul sau presedinte a acumulat puncte in fata publicului din tara sa si a celui european. De fapt, Sarkozy fusese implicat in negocierile cu Libia inca inainte de a fi presedinte, in calitate de ministru de interne. Probabil atunci au fost discutate si majoritatea acordurilor economice finalizate acum. Mai neasteptata a fost interventia sotiei lui Sarkozy, a carei vizibilitate a dat nastere la comentarii cinice. Europarlamentarul Daniel Cohn-Bendit declara: „Sarkozy cauta sa-i dea ceva de facut Ceciliei. Am asistat la terapia de cuplu a sotilor Sarkozy". La rindul lui, Gaddafi, supus la multe presiuni din partea rivalilor pe plan intern, are ocazia sa aduca noi fonduri in tara si sa arate ca este un negociator dur pe plan extern. UE iese si ea bine, mai ales ca tratativele pentru eliberarea prizonierilor au fost intensificate si finalizate dupa aderarea Bulgariei. Si atunci, de ce nu este multumitor acordul politic la care au ajuns Libia si UE? In primul rind, pentru ca nu include nici o masura care ar asigura evitarea unor astfel de situatii pe viitor. Organizatiile pentru drepturile omului au catalogat cazul drept scandalos, vietile oamenilor fiind efectiv schimbate contra unor sume foarte mari de bani. De ce nu ar fi folosite atunci si alta data cadrele medicale ca moneda de schimb pentru ajutor financiar extern? In plus, problema copiilor infectati cu HIV a fost lichidata prea repede. Intr-adevar, fiecare dintre cele peste 400 de familii cu copii imbolnaviti a primit cite un milion de dolari compensatie. Dar este acesta un schimb echitabil? Poate ca o parte dintre eforturile diplomatice ale politicienilor europeni ar trebui indreptate spre imbunatatirea conditiilor in clinicile din tarile sarace, pentru a se evita prea numeroasele cazuri de infectare cu HIV sau hepatita din cauza „conditiilor proaste de igiena". Altfel, acordurile intre statele europene si cele in curs de dezvoltare vor servi, ca de obicei, mai ales intereselor investitorilor occidentali si politicienilor corupti din statele sarace.