Drepturile sentimentale

Intr-un film suedez, difuzat dupa miezul noptii, doua fete batrane ascund, in timpul razboiului, un fugar polonez. Una din surori se indragosteste de tanar si, ca sa si-l faca amant, merge la santaj: ori in patul ei, ori pe mana politiei.

Unele canale dau noaptea tarziu filme artistice pline de adevar uman si cu accent regizoral. Ca si cum ar exista o intelegere internationala ca, in afara orelor de mare audienta, sa primeasca si minoritatile intelectuale cate ceva: un balet pe muzica lui Stravinski, cateva lieduri, un interviu cu Borges, un film de Fellini. Se stie ca minoritatile intelectuale n-au somn, ca noaptea ele se intreaba incotro merge omenirea si ce se intampla cu mintea marelui public, daca vede toata seara numai reclame la detergenti si sulimanuri. In toata lumea, exista insi in stare sa stea treji pana la patru dimineata, numai ca sa-l vada pe Karl Böhm dirijand, intr-o inregistrare istorica, a 9-a de Beethoven.

La o prima evaluare, subiectul filmului suedez parea unul pentru ciudati, perversi si rafinati. Pe cine sa intereseze framantarile erotice ale unei femei de saizeci si cinci de ani, care nu se bucurase niciodata de atentia unui barbat? Raspunsul la intrebare pare sa vina de la sine: pe toate femeile singure, tradate de trup, dar cu simtirea si imaginatia inca vii. Romanele si filmele, referind la trairile cele mai intime ale varstei a treia, sunt putine si nu devin populare. O comedie amara a unui regizor de film rus despre relatiile ce s-au stabilit in luna de concediu, a unor pensionari, intr-o statiune climaterica, reusea cu ani in urma sa faca credibile o seama de situatii incarcate de tandrete si sagalnicie. Situatii pe care le socotim un drept intarziat la varstele medii. Rusii erau mari mesteri in genul acesta de subiecte, iar in teatru au dat un repertoriu jucat in toata lumea. Filmele lor au devenit azi la fel de comerciale si de stupide ca ale americanilor. Dramele subtile ale varstei a treia ii mai intereseaza doar pe nemti si pe nordici.

Doar un nebun ar indrazni sa pomeneasca de drepturile sentimentale.

Ce ciudat suna formularea: drepturi sentimentale! Guvernul abia de gaseste bani pentru dreptul pensionarului de a nu muri de foame si unii n-au alta treaba decat sa starneasca lumea cu teoria dreptului la afectiune! Cata dragoste poate sa mai incapa intr-o inima zbarcita, obosita si indopata cu medicamente? Sa fie la suedezi, daca au bani de risipit pe filme despre femeile niciodata iubite de un barbat. Noi, romanii, avem alte prioritati. Geme Romania de sexualitate, nimic nu merge, dar sexul, slava Domnului, merge de duduie. Se scalda tara in sex, ca in intaia zi a facerii. Dar sa fim rezonabili si sa-i lasam pe pensionari sa lupte cu pensia. Iar daca au melancolii, sa se uite la filmele despre pensionarii nordici, care fac inconjurul lumii pe transatlantice, unde se simt din nou tineri si plini de dorinti.

---

Despre autor: