Pe vremuri, simteai concediul. B.B. ne face mai-mai sa regretam ca nu traim acele timpuri.   Vacanta, acest cuvant a fost simbolul primei noastre bucurii in viata, a bucuriei copilariei noastre. Pe cand eram scolari, plecati deasupra temelor plictisitoare, ne mangaiam de monotonia muncii, gandindu-ne la vacantele apropiate, la acele luni de libertate pe care le vom petrece la munte sau la mare; iata pentruce cuvantul acesta a ramas pentru noi un cuvant fericit, surazator, plin de fagadueli, unul din cuvintele care nu cuprind desamagiri. Multi dintre noi, supusi la o munca fara ragaz, nu-si mai pot acorda astazi vacanta, dar se gandesc la ea cu o placere nesfarsita; altii, acei cari isi pot ingadui acest lux - un lux care dealtminteri e la indemana si a celor mai modesti - asteapta vacanta cu o nerabdare cu atat mai mare, cu cat sorocul se apropie. Cu nadejdea in acest repauz cuvenit, ne straduim anul intreg. O luna de odihna spre a ne da iluzia sa desmintim blestemul public si ca nu mai e nevoie sa ne castigam painea cu sudoarea fruntii si ca avem dreptul sa petrecem zile binecuvantate fara grija banilor. Ati observat ca si cel mai umil functionar in concediul sau capata suflu, capata atitudinea rentierului bogat, a stapanului independent care nu are sa se supuna nimanui si nici unei discipline. Azi vacanta nu mai e un lux, e o necesitate. Ne intrebam uneori pentruce poporul englez isi pastreaza tineretea si atata rezistenta fizica. Pentruce barbatii de stat ai Angliei pot la 60 de ani sa presteze o cantitate enorma de munca. Credem ca aceasta se datoreaza simtului lor de vacanta saptamanala si anuala. Week-end-ul este sfant pentru oricare englez si de Sambata la amiaza pana Luni dimineata, intreaga Anglie se odihneste si se petrece. Numai in circumstante exceptionale sau tragice, care pot surveni de trei sau de patru ori in viata unui om, un englez isi intrerupe week-end-ul sau. Cu totul altfel fac oamnii din Sud si din Orient, cari dispretuiesc acest repaos si lucreaza chiar si Duminica. Nu numai ca sanatatea acestora se zdruncina curand, dar calitatea lucrului lor decade, caci creerul are nevoe sa-si recapete fortele prin repaos si schimbare de idei. Inapoindu-se Luni la biroul sau, englezul produce o munca cu mult superioara aceleia pe care ar produce-o daca ar fi lucrat Sambata si o parte din Duminica. La fel, in ceeace priveste concediul anual, un englez nu-l va irosi niciodata. S-a obosit noua sau zece luni intr-un an; are dreptul la vacanta, si-o va lua cu orice pret, chiar daca n-ar fi decat ca s-o petreaca in gradinita lui sau pe terasa casei sale, dar simte imperioasa nevoie sa schimbe atmosfera morala, sa uite afacerile, sa traiasca fara grija. De aici, vitalitatea rasei anglo-saxone. Nu oricui ii e dat sa poata interprinde calatorii minunate, dar fiecare poate gasi, in masura mijloacelor sale financiare, coltul fermecator si sanatos unde sa se scurga zilele fericite ale concediului. Dealtminteri, cu agentiile de calatorie, cu societatile de navigatie si cu organizarile de excursii nici nu mai e nevoie astazi sa fii prea bogat, ca sa-ti poti ingadui o calatorie mai scurta, care adesea nu costa mai mult ca vacanta petrecuta acasa. Vacante bogate, vacante sarace, vacante marine sau vacante rustice, vacante in munti,  - esentialul este de a te folosi de vacanta. In urma, daca prima zi de revenire la lucru este tot atat de grea pentru scolari, ca si pentru functionar sau medic, repede te obicinuiesti cu lucrul si cu forte noui, plin de antren si entuziasm, poti lucra mult mai bine.       Daca aveti de gand sa luati cu voi cicaleala, necazurile si pesimismul, e cu totul zadarnic sa va mai luati concediu. Fiecare are vacantele pe care le doreste, mai ales vacantele morale. Dupa cum iti iei ramas bun de la prieteni, de la director, de la birou, in acelasi fel sa iti iei ramas bun de la toate maniile, de la mizantropie, de la exasperarea nervilor, caci oricum tot ramane un an intreg ca sa-ti regasesti apoi obiceiurile si sa te folosesti de toate defectele si de toate necazurile. Dar vreme de o luna sau doua, deveniti din nou liceanul in vacanta; liceanul de 30 sau de 50 de ani, varsta nu are importanta." B.B., in Realitatea Ilustrata in vacanta, august 1933