Vara, anotimpul acela care in urma cu cativa ani ne cucerea cu magia lui, a redus incet din farmecul ei si si-a intetit dogoarea. Caldura, lumina ei, suflarea ei usor racoroasa au ramas gesturi, clipe, intamplari simple. Vara era anotimpul cel mai sincer, dureros de sincer, altfel decat celelalte. Vara era anotimpul sinonim cu vacanta, in care puteai sa iti faci de cap pe ascuns, lasandu-te prada simturilor. De la primele raze ale soarelui care intrau dimineata pe fereastra mangaindu-ti obrajii pana la atingerea pufoasa a picaturilor de ploaie calda cazuta din norii ce soseau repede si plecau la fel. De la mirosul frunzelor ude pana la uimirea perpetua in fata valurilor marii, cand uriase, cand inexistente. De la bucuria cu care te contopeai in joaca, zambind fara intrerupere, conversand cu florile, bondarii, fluturii si vantul ce adia pe langa urechi incetisor pana la cartea pe care o rasfoiai sastisit dupa-amiaza in racoarea odaii curate si simple din casuta bunicilor. De la primul sarut, de la prima plimbare de mana prin parc, pana la durerea atroce resimtita la prima despartirea€¦ Vara si-a pierdut farmecele, rochia ei alba croita din dantela stropilor de apa ai cascadelor de munte s-a ferfenitit si nimeni nu poate spune cine este de vina!...