Dar unde dracului gasim noi o maimuta? - se intreba el sambata noaptea, inainte de a adormi fericit, cu privelistea copiilor lui in minte, fericiti si ei, cum au fost toata ziua, de gandul ca vor avea o maimuta. Trebuie sa le scot din cap gandul proprietatii! Asta nu e maimuta lor. Asta e maimuta in general, in vizita la familia Pandele - gandea Take. De-ar sti bietul de bunicua€™ pana unde i-a ajuns numele! Pandele are o maimuta. Dar nici el n-are. Ba nu, el cam are, inchise el ochii si adormi. Dupa doua luni - caci intre timp iesise la pensie - de zadarnica zbatere pentru gasirea unei maimute, Take Pandele se hotari sa fure una. La urma urmei, ce chilipir, sa aiba ei atatea si sa n-am eu nici una? Si intr-o joi dimineata se duse la zoo in fata unei usi de urangutan, o deschise cu cheia luata de la paznic (pe care-l izbise in moalele capului, in prealabil), intra in cusca si lua maimuta in brate. Cei doi copii si nevasta il asteptau la celalalt capat al coridorului. El se dadu jos din cusca, se scutura pe haine si merse spre cei trei. Ajuns acolo, lasa maimuta la pamant. Gata, taica, gata! Acum esti si tu libera. Ei zic ca omul se trage din tine, dar te baga-n cusca. Asta-i respect? Prostii! - ii zise el maimutei, uitandu-se drept in ochii ei care clipeau, parca fiind de acord cu Take Pandele. Plecara incet, cu maimuta intre el si nevasta-sa, inspre poarta parcului. Aoleu, am uitat sa-i iau tablita cu numele, facu Take Pandele, si-i parasi, fugind spre cusca. Se intorsese cu o fata fericita, purtand tablita la subsuoara. Acum e altceva. Prostii! - si continua sa mearga, in pas calm, de plimbare, cu maimuta intrei ei, topaind, cu destul de pronuntata bucurie, pe drumul de asfalt. Ce-o sa zica portarul? - intreba Gica. Nimic, raspunse Pandele: crezi tu ca isi inchipuie el ca niste oameni care fura merg linistiti pe drumul principal? Intr-adevar, portarul nu numai ca nu schita nici un gest de suspiciune, ba chiar il saluta cordial (cine are o maimuta in ziua de azi?) si toti rasera cand portarul si maimuta isi facura semne cu mana. Avand o mana (cea dinspre Take) libera, maimuta nu i se paru in deplina siguranta si el spuse repede: Gico, tine-o bine, ca asta fuge dracului si ne facem de bafta. Take avu atunci surpriza sa vada ca maimuta intoarce capul spre el, amarata, ca si cand i-ar fi reprosat neincrederea. Take isi misca buzele si ii fu de-a dreptul rusine. Pai, daca am luat-o, am luat-o. Acum mai fac si politie cu ea. "Prostii!" Urcara in automobil si, prin oglinda retrovizoare, lui Take i se paru ca maimuta intinde laba si apasa pe butonul de siguranta. Se uita mai atent, iar totul in spate i se paru firesc. Copiii taceau coplesiti. Fericirea era prea mare. Dupa zece minute, Take observa ca maimutei ii e somn. Ce obosita e, saraca! De cand tot umbla ea prin lume! Si din ce s-o fi tras ea la randul ei? - claxona Take Pandele de entuziasm. "Prostii!" Ajunsera acasa si, fiind joi, putura urca linistiti in lift, fara grija ca-i vor vedea vecinii. Cum intre timp Take iesise la pensie, mare ii era bucuria ca o sa se poata ocupa de maimuta pe care, asumandu-si atat de mari riscuri, si-o procurase. Maimuta facu un pas sa intre in lift, dar parca un resort o trase inapoi. Gica Pandele vazu, cu surprindere, ca maimuta se da la o parte ca sa-i faca loc. Multumesc, mersi, draga, zise ea foarte distrata de intamplare, esti manierata, zau. Intoarse ochii spre Pandele, asteptand si din partea lui un semn de bucurie. "Prostii!", facu Pandele, cu mare dezamagire in glas, ca semn ca il tulburase intr-adevar gestul maimutei. Ei, si-acum, unde-o culcam? Zi-i! Ca de placut ti-a placut, de ras ai ras. Unde-o culcam? In pat, una€™ s-o culcam? Doar n-om culca-o in sifonier? Ma, inteleapta esti, ma! Dar in ce pat? Zi-i! Ne restrangem noi si-i facem loc ei. Nu. Asta n-o fac. Ia mai localizeaz-o si in mama ei naturala. Pai, zau, ce e aia? Sa ma restrang eu, care sunt om, ca sa se extinda ea, care e maimuta? (continuarea in numarul viitor) (din volumul "Mastile insangerate - Proze scurte din perioada 1969-2001", Fundatia Iubirea, Fundatia Constantin, Editura Paunescu - 2001)