Ortodocsii din toata lumea praznuiesc Schimbarea la fata a Mantuitorului Hristos la data de 6 august.   Cea dintai sarbatoare din Postul Adormirii Maicii Domnului este Schimbarea la Fata a lui Iisus Hristos, celebrata la 6 august de bisericile crestine. Praznicul imparatesc si hramul inchinat Mantuitorului ofera dezlegarea la peste pentru credinciosii care se nevoiesc intru iertare postind. Sarbatoarea prilejuieste aducerea-aminte a Schimbarii la fata a Mantuitorului, care, fiind urmat de ucenicii Sai - Petru, Iacob si Ioan, a urcat pe muntele Taborului, ca sa se roage in mare liniste. In timp ce se Inchina Tatalui Ceresc, Sfintii Apostoli au deslusit adevarata infatisare a lui Iisus Hristos: fata Fiului lui Dumnezeu stralucea precum soarele. Ucenicii, privindu-l cu luare aminte, au vazut cum Iisus Hristos "s-a schimbat la fata, chipul Sau a devenit altul, a stralucit mirific ca soarele, iar imbracamintea Mantuitorului s-a facut alba, mai stralucitoare decat lumina si mai alba decat zapada". Schimbarea la Fata inseamna si trecerea trupului Fiului lui Dumnezeu intru stralucirea fiintei pregatite pentru vesnicie. Praznicul Schimbarea la Fata a Domnului Iisus Hristos reprezinta dovada incontestabila pentru cei care se daruiesc si doresc o confirmare a luptei lor cu cel viclean spre a fi partasi la schimbarea vietii efemere cu viata vesnica. Fiecare dintre noi ar trebui sa se lase schimbat prin imbracarea de catre Iisus Hristos cu harul dumnezeiesc, care spala pacatele. Parintele Staniloae spunea intr-o cuvantare: "Schimbarea la Fata a lui Hristos pe Tabor le dadea Apostolilor dovada anticipata a Invierii si Dumnezeirii Sale si a mantuirii tuturor celor ce vor crede in El, spre a le confirma marturia lor data Lui prin Petru la Cezareea lui Filipi, ca El este Hristosul, Fiul lui Dumnezeu, confirmare cu atat mai necesara cu cat, dupa acea marturisire a lui Petru, Hristos le vorbise despre moartea ce o va avea de indurat, dar din care va invia".     TRADITII. Sarbatoarea Schimbarii la fata mai este numita in popor si Preobra-jenia sau Probojenia, denumirea slava a sarbatorii. La inceput se serba anual sfintirea bisericii zidite in secolul al IV-lea de Sfanta Elena pe locul de pe muntele Taborului, unde Mantuitorul S-a schimbat la fata. Dupa unii, ea ar fi inlocuit o veche sarbatoare pagana a zeitei Diana. Sarbatorirea ei insa a fost mentionata in documente in prima jumatate a secolului al V-lea, cand au fost descoperite cuvantari festive in cinstea ei, de la patriarhul Proclu al Constantinopolului, patriarhul Chiril al Alexandriei si Papa Leon cel Mare. Este indicata si de un calendar liturgic local al Ierusalimului din secolul al VII-lea si in sinaxarele constantinopolitane si in alte carti liturgice, manuscrise grecesti de la inceputul secolului al VIII-lea. In secolul al VIII-lea, Sfantul Andrei Criteanul a lasat o frumoasa predica festiva la aceasta sarbatoare, generalizata in tot Rasaritul pana in secolul al VIII-lea, cand Sfintii Ioan Damaschinul si Cosma de Maiuma au compus imnuri pentru slujba zilei. In aceasta zi sfanta se aduc in biserici prinoase (parga) din struguri, se binecuvinteaza si se impart, acesta fiind un obicei crestin vechi, amintit in canonul 28 al Sinodului trulan. Biserica rusa, de exemplu, face pomenirea generala a mortilor in biserici si la cimitire, in special pentru eroii morti pentru apararea patriei. Aceasta sarbatoare a Schimbarii la fata a Mantuitorului arata credinciosilor ca fericirea deplina se afla dincolo de fruntariile acestei lumi, caci cei trei apostoli, participanti la eveniment, desi il avusesera in mijlocul lor pe Iisus, totusi, numai dupa ce au fost inundati pentru cateva minute de razele luminii ceresti in care le-a aparut invesmantat Iisus pe Tabor, au putut exclama: "Doamne, bine ne este sa fim aici" (Matei XVII, 4). Prin transfigurarea Sa de pe Tabor, Mantuitorul a demonstrat ca fericirea adevarata si deplina nu este aici, ci in lumea iubirii divine din Cer.     "Schimbarea la Fata a lui Hristos pe Tabor le dadea Apostolilor dovada anticipata a Invierii si Dumnezeirii Sale si a mantuirii tuturor celor ce vor crede in El, spre a le confirma marturia lor data Lui prin Petru la Cezareea lui Filipi, ca El este Hristosul, Fiul lui Dumnezeu, confirmare cu atat mai necesara cu cat, dupa acea marturisire a lui Petru, Hristos le vorbise despre moartea ce o va avea de indurat, dar din care va invia" Parintele Staniloae