Culisele secrete ale revolutiilor din 1989

Serviciile secrete ale Moscovei s-au aflat in spatele "dezghetului" care a cuprins brusc tarile Pactului de la Varsovia la sfarsitul anilor '80, conducand, in cele din urma, la prabusirea comunismului. Detalii documentate despre rolul KGB-ului in acest joc aparent sinucigas ofera generalii Aurel Rogojan si Marian Ureche, in lucrarea "Serviciile Secrete ale Rusiei", preluata integral intr-un volum coordonat de Victor Roncea si dedicat problemei transnistrene. Un proiect extrem de ambitios, care aduce laolalta autori si perspective diferite, din actualitate, dar si din trecutul mai recent sau mai indepartat. Peste 700 de pagini de informatii, analize, comentarii si interviuri alcatuiesc un urias puzzle, interesant mai ales prin complexitatea lui. Aparut recent la Editura "Semne", volumul "Eroi pentru Romania - Transnistria si amenintarile Rusiei la Marea Neagra" este dedicat, bineinteles, ultimilor detinuti politici din Europa: Ilie Ilascu, Alexandru Lesco, Andrei Ivantoc si Tudor Popa. (Miruna MUNTEANU)
Berlinul de Est
Rezidentul sef al KGB-ului in Germania de Est, generalul Ivan Nikolaevici Kuzmin, in calitate de martor ocular al evenimentelor ce au avut loc in Republica Democrata Germana in anul 1989, arata ca anterior vizitei lui Gorbaciov in aceasta tara, prilejuita de aniversarea a 40 de ani de la infiintarea statului est-german, rezidenta trebuia sa puna la dispozitia Moscovei un document privind "situatia din conducerea PSUG, iar altul referitor la starea de spirit din PSUG. Din ambele documente, fara a se recomanda expres, fiindca KGB-ului nu-i era permis sa se amestece in procesul deciziilor politice, rezulta necesitatea demiterii lui Honecker din toate functiile de partid si de stat".
Premierul Willi Stoph si Erich Mielke, seful STASI, dar si altii, l-au rugat pe Gorbaciov sa-i sprijine in opozitia lor fata de Honecker. Gorbaciov nu le-a raspuns. Willi Stoph a interpretat tacerea drept aprobare si, la 17 octombrie, a propus Biroului Politic eliberarea lui Honecker, ceea ce s-a acceptat imediat. A doua zi, noul secretar general era Egon Krenz, fost secretar al Comitetului Central, responsabil cu armata si serviciile secrete.
Faptul ca Honecker a fost schimbat ca urmare a dorintei lui Gorbaciov este fara echivoc exprimat de ambasadorul de atunci la Bonn al URSS, Kwitinski, care ulterior a afirmat: "Moscova si-a facut iluzii ca era suficient sa-l inlocuiasca pe Honecker si totul va fi in regula...".
Gorbaciov - in discutiile cu Krenz, iar mai apoi cu Gregor Gysi - impartasea un optimism exagerat, ca si cum nu ar fi primit si nu ar fi citit informatiile transmise de rezidenta KGB din Berlinul de Est si, in fapt, de aparatul imputernicit al KGB-ului din RDG, unde acesta avea o baza operationala foarte puternica si eficienta.
Evenimentele ulterioare, respectiv caderea zidului Berlinului, l-au surprins atat pe Gorbaciov, cat si KGB-ul. In urmatoarele 3-4 zile, rezidenta KGB a reusit sa faca o evaluare si o prognosticare a situatiei, raportul fiind transmis in seara zilei de 13 octombrie 1989. Informarea nu a fost acceptata, fiind apreciata ca prea defetista. Peste sase zile, cand s-a cerut un nou raport, evolutiile depasisera si cele mai sumbre previziuni. In locul Ministerului Securitatii Statului, Camera Populara a RDG a infiintat Oficiul pentru Securitatea Nationala, iar la 3 decembrie, o noua surpriza, inlaturarea lui Egon Krenz a semnificat falimentul politicii reformatoare, asa cum fusese gandita de Gorbaciov.
Centrul KGB de la Karhorst si-a incetat, in cursul lunii decembrie, activitatea de legatura cu serviciile locale. Documentele operative si de informatii au fost inventariate si trimise la Moscova, iar celelalte distruse pe loc. Cum s-a ajuns in aceasta situatie, aproape pe neasteptate?
Incepand din 1989, trimisi ai lui Gorbaciov - indeosebi seful KGB, Vladimir Kriucikov, dar si altii cu legaturi ori antecedente in KGB - au trecut la scoaterea din conservare a unei retele, pana atunci pasive, de opozanti ai liderilor de partid si de stat aflati la putere in tarile socialiste central si est-europene.
Astfel, de la Berlin si pana la Sofia, au fost pregatite luari de pozitie critice si demonstratii de strada impotriva conducatorilor aflati la putere, stabilindu-se "si modul in care acestia vor asigura transferul acesteia catre asa-zisii reformisti".
Schimbarea lui Erick Honecker a fost rezervata lui Vladimir Kriucikov. Acesta din urma a efectuat cel putin trei calatorii in Germania de Est, din care una secreta, pentru a putea avea convorbiri cu reprezentanti ai "opozitiei", intre care si cu profesorul Manfred von Ardenne.
Amploarea manifestatiilor declansate imediat dupa ce Gorbaciov si ceilalti lideri comunisti est-europeni au parasit Germania de Est, unde participasera la cea de-a 40-a aniversare a crearii RDG-ului, au creat climatul propice inlaturarii lui Honecker. Numai ca in locul lui nu a venit, asa cum era asteptat, reformatorul Hans Modrow, ci Egon Krenz, seful Sectiei Speciale pentru probleme de securitate a CC al PSUG, omul KGB-ului, sustinut de Kriucikov. Egon Krenz pare sa fi fost, insa, depasit si speriat de evenimente, scapand situatia de sub control. Deciziile sale, luate fara a se mai consulta cu Moscova, l-au surprins, chipurile, si pe Gorbaciov...
Praga
Ramura locala a KGB-ului din cadrul serviciului secret cehoslovac - STB - i-a readus in actualitate pe unii dintre protagonistii "Primaverii de la Praga". Alexander Dubcek si fostul sau ministru, Zdenek Mlymar, contactat la Viena, nu se angajeaza. Altii, insa, se vor constitui intr-un grup, deplasandu-se la Moscova pentru convorbiri cu Mihail Gorbaciov. Acesta ii expediaza repede la... KGB! KGB-ul ii trimite la seful STB-ului - generalul Alois Lorenciv.
In preajma zilei de 17 noiembrie 1989, la Praga au sosit, cu cateva avioane, "trupe profesioniste de revolutionari", adica turisti sovietici din formatiunile "SPETNAZ" ale GRU, care s-au amestecat printre demonstranti.
Un locotenent al STB, Ludek Zvicak, a fost infiltrat intre demonstranti sub identitatea tanarului praghez Martin Smid, in ipostaza de element provocator, care sa atace baricadele militiei. A fost impuscat... Vestea mortii lui Smid face ocolul lumii, iar multimile starnite nu mai parasesc strazile. "Turistii" sovietici au plecat fara sa mai astepte deznodamantul final.
Reporterii occidentali se infiinteaza la domiciliul lui Smid, iar acesta apare acasa viu si nevatamat. Prea tarziu, insa. Efectul scontat al diversiunii se implinise. Revolutia invinsese.
Un general trimis de Kriucikov, de la Moscova, Viktor Gruskov, generalul Teslenko, seful antenei KGB de la Praga si generalul Alois Lorenc au supravegheat intreaga desfasurare a evenimentelor.
Sofia
In Bulgaria, debarcarea lui Todor Jivkov a fost incredintata lui Saratov, noul ambasador al URSS la Sofia. Anterior, generalul Saratov detinuse responsabilitati insemnate in KGB, fiind si seful cabinetului lui Andropov. Peter Mladenov va fi succesorul lui Todor Jivkov, dar nu pentru prea mult timp... La Varsovia si Budapesta, oamenii lui Gorbaciov se aflau deja la putere.
Mai urma Romania...
Rolul Budapestei in evenimentele din Germania de Est si Romania
In contextul in care, in aproape intreg anul 1989, liderii conservatori est-germani, cehoslovaci, romani, bulgari si cubanezi au avut serios de luptat cu Gorbaciov, conducatorii reformatori unguri au creat o bresa foarte serioasa in "Cortina de Fier", deschizand frontierele spre Austria pentru exodul cetatenilor est-germani.
Dandu-i o mana de ajutor lui Gorbaciov impotriva lui Ceausescu, conducerea Ungariei accepta organizarea la Budapesta a unei reuniuni a reprezentantilor exilului romanesc, invitati la celebrarea funeraliilor victimelor represiunii revolutiei maghiare din 1956.
Cu acest prilej este adoptata si o declaratie comuna cu Forumul Democratic Maghiar - "Declaratia de la Budapesta din 16 iunie 1989" - care stipuleaza caracterul Transilvaniei de "spatiu de complementaritate", in care dreptul la reprezentare politica autonoma trebuie garantat.
Mai multe mii de cetateni romani trecuti clandestin in Ungaria, incepand mai ales din 1986 (cifrele au oscilat de la 10.000 la 50.000), se aflau in centrele de primire si triere ale emigrantilor, unii fiind pregatiti si trimisi cu insarcinari secrete in Romania. Misiunile, indeplinite in anii 1988 -1989, erau similare cu cele ale unor emisari ai "forumurilor civice" din Germania de Est, Cehoslovacia sau Polonia si priveau radicalizarea anumitor grupuri din Romania in scopul reformarii sistemului politic.
Daca, in cazul cetatenilor est-germani, Ungaria a procedat la deschiderea frontierelor cu Austria, in cazul romanilor le-au inchis. Ungaria isi creeaza, astfel, imaginea unei tari cu mari probleme din cauza refugiatilor romani, la Budapesta fiind deschis un oficiu al Inaltului Comisariat al ONU pentru Refugiati (HCR).
In randul emigrantilor din Ungaria a fost constituita organizatia "Romania Libera" si proiectat un guvern in exil. Organizatia romanilor de la Budapesta este pusa in legatura cu "Uniunea Mondiala a Romanilor Liberi" (UMRL), constituita in anii 1983-1984 sub patronajul a cel putin doua mari servicii speciale occidentale, la care s-a alaturat si KGB-ul cu Asociatia "Pro Basarabia si Bucovina", prin care UMRL-ul a fost penetrat si luat sub controlul Moscovei.
In vara si toamna anului 1989, siruri nesfarsite de cetateni romani aflati in Ungaria sunt condusi la frontiera cu Romania si predati granicerilor. Este datoria autoritatilor de la Bucuresti sa organizeze centre de primire si verificare a acestora. Pentru a putea face fata noii sarcini, trupele de graniceri au fost trecute in subordinea Ministerului de Interne. Cercetarea celor reveniti astfel in tara conducea spre o concluzie sigura si anume ca, in curand, in Romania, va urma o schimbare.

---

Despre autor: