Moartea l-a gasit pe regizorul si scenaristul suedez Ingmar Bergman (89 de ani) in locuinta lui din insula Faaro, a anuntat fiica acestuia, Eva, fara a preciza cauza si data decesului.
Ernst Ingmar Bergman s-a nascut pe 14 iulie 1918, in Uppsala (Suedia), in familia unui pastor lutheran de descendenta daneza, Erik Bergman (care a devenit ulterior capelanul regelui Suediei) si Karin. A crescut fiind inconjurat de omniprezenta a diferite imagini si discutii pe teme religioase. A fost crescut foarte strict, fiind adesea pedepsit prin incuierea sa in dulapuri complet lipsite de lumina pentru diverse "infractiuni". Bergman a urmat Stockholm High School si ulterior doua perioade de cinci luni de serviciu militar si cursuri de literatura ale Universitatii din Stockholm, pe care nu le-a finalizat din cauza atractiei sale puternice catre film si teatru, devenind, dupa propriile sale spuse, "un dependent de film natural" pe la inceputul anilor 1930.
Filmele sale trateaza intrebari fundamentale, existentiale de moralitate, singuratate si credinta; tinzand in acelasi timp spre simplitatea si claritatea directa a vietii, opusa stilizarii, metaforizarii si alambicarii altor realizatori de film.
Potrivit agentiei suedeze TT, funeraliile vor avea loc in prezenta prietenilor sai si a familiei la o data neprecizata inca.
De la moartea ultimei lui sotii, Ingrid (von Rosen) in 1995, Ingmar Bergman locuia singur, in cea mai mare parte a anului, pe insula Faaro (Gotland), care a servit ca decor pentru mai multe dintre filmele sale. Viata personala a cineastului a fost cel putin la fel de tumultoasa, pe cat ar presupune-o un scenariu bun, unele surse indicand ca a fost insurat de cinci ori, altele spun ca de sase. Cert e ca femeile n-au lipsit niciodata din viata lui Bergman, din diversele relatii rezultand noua copii.
In cateva cuvinte, portretul de familie s-ar rezuma astfel: * 1943 - s-a insurat cu Else Fisher (de care a divortat doi ani mai tarziu), legatura in urma careia s-a nascut Lena * 1945 - s-a casatorit cu Ellen Lundström, de care se departe in termeni legali in 1950, dar cu care are doi baieti (Jan si Mats) si doua fiice (Eva si Anna) * 1951 - oficializeaza relatia cu Gun Grut, mama lui Ingmar Jr. * Käbi Laretei (care-i devine sotie in 1959 si de care divorteaza in 1965 i l-a daruit pe Daniel Sebastian * actrita Liv Ullmann - cea care i-a servit drept muza peste 30 de ani - are si ea o fiica (Linn) al carei tata este Bergman (1966) * 1971 - cea din urma sotie, Ingrid von Rosen. In viata regizorului au mai existat si alte femei, mai mult sau mai putin celebre, doua dintre actritele fetis care i-au fost apropiate si in viata privata sunt Liv Ullman si Bibi Andersson.
Exilul voluntar
In timpul unor repetitii la Royal Dramatic Theater, Bergman a fost saltat de politie (1976) fiind acuzat de evaziune fiscala. Regizorul, care-si lasase problemele financiare pe seama unui avocat, a fost interogat timp de patru ore, in timp ce locuinta ii era perchezitionata. A fost eliberat, dar i s-a interzis sa paraseasca tara. Cazul a starnit un imens scandal mediatic, iar Bergman a facut o depresie care l-a tinut in spital peste o luna. In cele din urma acuzatiile de evaziune fiscala au fost retrase, dar cineastul a trebuit totusi sa plateasca niste taxe suplimentare. Din cauza acestor probleme, regizorul a ales in mod voluntar exilul in Germania. Mai tarziu, in autobiografia sa, Bergman si-a asumat o parte din vina cu privire la acest episod: "Am semnat hartii pe care nu le-am citit, ca sa nu mai zic ca nici nu intelegeam ce scrie acolo".
Filmele
Daca recunoasterea internationala i-a adus-o cinematografia, Ingmar Bergman a avut insa si o bogata cariera in lumea teatrului - a montat peste 50 de piese si a scris in jur de 12 scenarii.
Initial regizor asistent, Bergman a lansat primul sau film, "Criza", in 1945. Din filmografia care insumeaza peste 40 de filme fac parte "clasicele": "A saptea pecete" (1956) - Premiul special al juriului, Cannes; "Fragii salbatici" (1957) - Ursul de aur, Berlin; "Magicianul" (1959) - Premiul special al juriului, Venetia; "Prin oglinda" (1961) - Oscar pentru film strain; "Persona" (1965) - unul dintre cele mai faimoase filme ale lui Bergman, este neobisnuit de sofisticat si complex pentru intreaga opera filmica, avand conotatii multiple, intre care cele existentialiste si de avangarda sunt predominante; "Oul de sarpe" (1977) - un film despre ascensiunea nazismului; "Fanny si Alexander" (1982) - opera-testament referitoare la copilaria si la pasiunea sa pentru spectacol, care a fost incununata cu patru Oscaruri; "Sarabanda" (2003) - film pentru televiziunea suedeza.
"Intreaga sa opera se constituie intr-un teritoriu spiritual in care isi dau mana Kafka si Kierkegaard, Breughel si Ensor. Multe dintre filmele sale complicate, pesimiste si greu accesibile sunt sortite unui public de cinemateca, specialistilor si festivalurilor internationale" - "Dictionar de cinema" (Univers enciclopedic, 1997).
Comandor al Legiunii de Onoare, membru al Academiei de Litere din Suedia, dramaturg reputat, Bergman a dezvaluit dedesubturile vietii sale private si profesionale in cartile "Laterna Magica" (1987), "Imagini"(1993) si "Copii de duminica" (1994).
"De la inventia camerei de filmat, a fost, probabil, cel mai mare cineast din toate punctele de vedere" aprecia Woody Allen, la ceremonia de sarbatorire a 70 de ani ai suedezului (1988). (L.D.)