In campania pentru o paine ieftina a fost deschis un nou front si, cred eu, cel mai eficient. Pana in prezent, pe aceasta tema s-au facut doar declaratii. Tenta populista a fost evidenta. S-a ajuns pana acolo incat marii producatori sa fie suspectati de practici gen cartel, de intelegeri in fixarea pretului franzelei. Tema este doar una de imagine si, fie vorba intre noi, este foarte greu de probat astfel de intelegeri. Nu s-a reusit in cazul cimentului, unde jucatorii se numara pe degetele de la o mana. Sa fim seriosi. Mentinerea actualului pret al painii nu se poate realiza prin masuri pompieristice. Degeaba sicanezi producatorii inregistrati legal, degeaba reduci TVA, daca nu iei masuri impotriva evaziunii fiscale. Poate parea surprinzator, dar in acest moment problema nu este o posibila intelegere gen cartel, ci tocmai... painea ieftina. Pentru multi, aceasta paine de 50 de bani pe care o poti achizitiona din piete, a devenit un etalon. Unul fals, desigur, pentru ca ea este atat de ieftina deoarece producatorii sunt clandestini. Adica nu platesc taxe si de aici vicierea pietei concurentiale. Premierul Calin Popescu Tariceanu, in declaratia sa de ieri, a ales calea corecta subliniind un aspect cunoscut de mult timp. El a mentionat ca, fata de consumul de paine raportat oficial, piata neagra este de cinci ori mai mare. " Nu vad de ce marii producatori platesc TVA si impozite, iar multi altii nu platesc aceste obligatii" - spunea primul-ministru. Sa nu uitam ca din "painea neagra" se castiga anual 1 miliard de euro. Este o piata care s-a dezvoltat nestingherita, in ciuda pierderilor bugetare suferite. Pierderi care, iata, sunt foarte bine cuantificate. Painea nu este un drog care sa se vanda prin gang, ci in magazine, fie ele si chioscuri. De ce li s-au oferit evazionistilor conditii optime de dezvoltare? Este o intrebare la care cei din finante ar trebui sa dea raspunsul. Ar mai fi ceva de comentat. Abia dupa restrangerea drastica a pietei negre a painii putem afla care este pretul corect al frazelei. S-ar putea ca in conditiile actuale de pe piata internationala a graului sa avem surprize cu mentinerea actualului pret, chiar daca se reduce TVA. De aceea este nevoie de o analiza corecta a acestei piete si nu de declaratii de genul: "Vor fi sanctionati cei care scumpesc painea nejustificat". Ce inseamna nejustificat nu se explica, iar statul nu poate impune un pret maximal. Ar insemna sa intervina intr-o economie bazata pe concurenta, iar orice interventie ne intoarce de unde am plecat, de la evaziunea fiscala. Modele avem. In 2003, in Moldova, Guvernul a incercat sa impuna "painea ieftina" pe piata. Victima acestui experiment a fost SC Franzeluta din Chisinau, ajunsa in pragul falimentului. Din cauza ca 35-40 la suta din intreaga productie de paine a societatii moldovenesti o constituia "painea ieftina" impusa de Guvern , SA "Franzeluta" suporta lunar pierderi de 2 milioane de lei. In perioada 1 iulie - 31 decembrie 2003, SA "Franzeluta" s-a ales cu pagube in valoare de 13,6 milioane lei. Totodata, i-a fost imposibil sa acopere aceste pierderi prin ridicarea preturilor la alte feluri de paine, deoarece guvernul stabilise o rentabilitate la producerea painii de numai 10 la suta. Datoriile SA "Franzeluta" fata de creditori cresteau cu fiecare zi, iar termenele de plata a facturilor au crescut, in perioada de criza, de la cinci zile la 1,5 luni. Concomitent, comenta ziarul Timpul din Chisinau, piata s-a contaminat de la " Franzeluta" si a aparut o inflatie de "paine ieftina" cu pretul recomandat de Guvern. Piata neagra s-a dezvoltat exploziv. O situatie care s-a potrivit ca o manusa evazionistilor din Republica Moldova. Este o lectie care ar trebui sa dea de gandit si la Bucuresti.