Am laudat responsabilitatea de care a dat dovada Traian Basescu atunci cand a solicitat prezentarea surselor de finantare pentru majorarea pensiilor. Simultan, am blamat populismul pe care il manifesta prin ceea ce poate fi redus la principiul "cei c
Am laudat responsabilitatea de care a dat dovada Traian Basescu atunci cand a solicitat prezentarea surselor de finantare pentru majorarea pensiilor. Simultan, am blamat populismul pe care il manifesta prin ceea ce poate fi redus la principiul "cei cu pensii mari vor primi foarte mult, iar cei cu pensii mici vor primi foarte putin". Am blamat din cel putin 2 motive. Primul: tocmai acesta este principiul contributivitatii: contribui mult, primesti mult, contribui putin, primesti putin. Al doilea: presedintele tarii s-a sucit in doctrina fiscala pe care o imbratiseaza. Pentru ca, blamand polarizarea pensiilor, blameaza ceea ce sustinea in campanie electorala si cred ca inca sustine: cota unica.Aplicarea cotei unice s-a dovedit neechitabila. Cei cu venituri mari au castigat mult, pentru ca impozitul marginal le-a scazut de la 40 la 16 la suta, iar cei cu venituri mici au luat praful de pe toba. Daca acum presedintele este impotriva polarizarii sociale, ar trebui sa recunoasca esecul cotei unice, dupa ce plusul de taxe si impozite pus pentru marea masa a populatiei pentru a acoperi banii multi ramasi in buzunarele celor putini dupa aplicarea cotei unice a reprezentat semnul cum ca acest sistem de taxare este "unic" doar cu numele.Ce a spus presedintele vineri, referindu-se la legea pensiilor? "Observ un aspect: obiectivul acestei legi a fost scoaterea pensionarilor din saracie. Intrebarea mea este: cei cu pensii de pana la 3 milioane de lei vor simti vreun efect ? Categoric, nu". Reformulez afirmatia, inlocuind pensia cu salariul afectat de cota unica. Ar suna fix asa: "Observ un aspect. Obiectivul cotei unice a fost scotarea salariatilor din saracie. Intrebarea mea este: cei cu salarii de pana la 3 milioane de lei vor simti vreun efect? Categoric, nu". Daca, in urma cu 3 ani, presedintele si-ar fi pus aceeasi intrebare legata de cota unica, si-ar fi dat acelasi raspuns: "Categoric, nu". De la 1 ianuarie 2005, cel care castiga 3 milioane de lei nu mai era impozitat cu 14%, ci cu 16%. Cel care era impozitat cu 28% a fost impozitat cu 16%, iar cel care era impozitat cu 40% avea aceeasi cota de impunere, de 16%. Sistemul progresiv a fost practic inlocuit de o singura taxa. De 16%. Cel care castiga 3 sau 6 milioane de lei categoric nu a simtit vreun efect - avand in vedere ca plusul de castig s-a anulat prin prima majorare a pretului gazelor. Dar cel care era impozitat cu 40% (in general in administratia publica si cateva zeci de mii de salarii mari) a castigat 24% fara niciun plus de productivitate.Cand a gresit presedintele? Atunci sau acum? Domnia sa trebuie sa isi dea raspunsul.Dar a spune ca pensiile de 50 de lei primesc 26 de lei, in timp ce pensiile de peste 1.000 de lei castiga sute de lei este demagogie. Presedintele ar putea sa sara peste aceasta daca nu ar confunda pensiile cu ajutoarele sociale. Nu poti sa ii maresti unui pensionar retributia de la 50 de lei la 500 de lei, pentru simplul motiv ca persoana respectiva, din diverse motive, a contribuit la bugetul pensiilor mult mai putin decat cel care primeste 500 de lei. Or, pensia se plateste dupa principiul "dupa fapta, si rasplata". Vrei sa egalizezi pensiile? Nu poti. Pentru ca o poti face doar printr-una din 2 nedreptati: fie majorezi pensiile mici, ale celor care au contribuit cu mai putini bani la sistemul public, printr-un salt foarte mare, fie reduci pensiile celor care au contribuit mult. Amandoua sunt abuzuri. Iar a le egaliza e ca si cand ai plati si unui muncitor, si unui profesor universitar aceeasi pensie.Am mai auzit o chestiune interesanta in discursul presedintelui: sa fie un sistem unic de salarizare. Hopa. Daca privim intreaga piata a muncii, vedem ca este o aberatie, in primul rand pentru ca statul nu poate decide cum isi plateste privatul angajatul. Daca privim doar sistemul public, atunci iar apare o problema: cum diferentiezi plusul de calitate, educatie si eficienta in sectorul public?Sa luam, spre exemplu, cazul lui Sebastian Bodu. Un jurist despre care nu am auzit sa fi excelat in activitatea sa si, prin urmare, de ce ar fi excelat la sefia Fiscului? Viata mi-a dat dreptate. Bodu s-a comportat lamentabil la ANAF. Era platit bine? Era. Era in comisia de privatizare a BCR? Era. Primea foarte multi bani? Primea. Cu ce era Bodu mai bun decat un sef de serviciu din finante, care avea masterat, doctorat, experienta, cunostea domeniul? Era mai bun pentru ca era in PD - partidul prezidential. Şi, prin urmare, potrivit algoritmului politic, PD a luat sefia Fiscului - de unde putea decide pe cine controleaza atent si pe cine nu. Atunci de ce nu s-a pus problema egalizarii salariilor? Şi de ce Bodu, ca debutant in sistemul finantelor publice, nu era platit ca un debutant? Un sef al Fiscului care nu stia sa completeze o factura...Sa mai luam un caz: doamnele de la Agentia Romana pentru Investitii Straine. Care s-au certat precum tatele. Erau platite bine? Erau. Erau performante? Nu. Erau jalnice si au ajuns sa se certe pentru un pachet de Kent. De ce nu erau platite la nivelul functiei de referent IV, spre exemplu? Apropo, tot numite politic au fost si acestea.Numele de Cristina Parvulescu va spune ceva? Va readuc aminte - a fost candidatul propus de PD pentru ministerul Integrarii. Care nu stia sa faca diferenta intre Consiliul Europei si Consiliul European, si pentru care criteriile de aderare reprezentau decizii politice ale Guvernului Romaniei. Era sa fie ministru? Era. Ar fi fost bine platita? Ar fi fost. Era capabila? Nu. Era din PD? Era. Ar fi fost la fel de bine platita precum Leonard Orban - actualul comisar european? Ar fi fost. Pai cum sa uniformizezi sistemul de salarii cand tu sustii incompetentii pentru a fi platiti foarte bine si cand ei sunt numiti pe culoare politica, si nu pe pricepere?Consider ca ar trebui sa fie cel putin 5 elemente care sa diferentieze salariile in sistemul public: priceperea, experienta, educatia, realizarile personale, viziunea. Iar salariile trebuie sa fie diferentiate. Pentru ca asa sunt si acum. Dar fix pe dos. Cei numiti pe criterii politice sa aiba cele mai mici salarii, iar cei numiti pentru ca sunt foarte buni, priceputi, aduc valoare adaugata, sa aiba cele mai mari salarii.


Despre autor:

Curierul National

Sursa: Curierul National


Abonează-te pe


Te-ar putea interesa si:

In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului.