Fenomenul Maglavit

Un articol dedicat Maglavitului a publicat in "Vremea", in 1936, si Emil Cioran, "Maglavitul si cealalta Romanie", entuziasmat de fenomenul de misticism colectiv de acolo, in care distingea tineretea sufleteasca a unui popor.
Argetoianu urmarea si el cu atentie fenomenul si nota in "Insemnari zilnice" pe 1 septembrie 1935: "Petrache Lupu nu face rau nimanui, ci dimpotriva, mult bine. A moralizat lumea in tot judetul, oamenii nu mai dracuie, nu mai fura si au devenit mai buni. Au inceput sa mearga si la biserica. La Breasta, unde biserica e in parc, nu-mi aduc aminte sa fi vazut de cand sunt eu, duminica, mai mult de 4-5 femei. Acum biserica e plina de barbati si de femei, de nu poti patrunde intr-insa. Numai de la Breasta s-au dus in cursul verii la Maglavit patru sau cinci autobuze ticsite de lume."
Miracolele lui Petrache Lupu
Intre timp, chiar si ziarul "Dimineata" se arata tot mai putin mefient fata de cele intamplate la Maglavit: "Tot in aceeasi zi veni la Petrache un mosier din Calafat, un oarecare Stan Mucica, care avea o mosie in apropiere. Mosierul l-a rugat (pe cioban - n.n.) sa vie la el la mosie sa se roage acolo lui Dumnezeu pentru ca sa dea ploaie. Petrache l-a refuzat si l-a sfatuit pe mosier sa se duca la mosie, caci peste un ceas va cadea ploaie in regiune. Exact la ora indicata de Petrache a dat ploaia in regiunea mosiei lui Stan Mucica si a durat timp de 4-5 ore, salvandu-i recolta."
Pe 2 octombrie 1935, "Curentul" scria: "Cazul vindecarii femeii Maria I. Bordea a determinat pe un mare numar de stilisti din sus-numita comuna (Tansa, judetul Vaslui - n.n.), de a reveni la calendarul oficial. Se stie ca comuna Tansa este un puternic centru stilist si ca, din cauza nerespectarii calendarului oficial de catre acestia, au avut loc in vara anului 1934 sangeroase incaerari intre stilisti si jandarmi."
Aproape ca nu este zi din luna octombrie 1935 in care "Curentul" - dar si alte ziare - sa nu inregistreze miracole petrecute la Maglavit. Citam din numarul din 7 octombrie: "De curand au sosit la Piatra Neamt o suma de persoane care au fost sa vada pe ciobanul facator de minuni. Pelerinii plecasera cu vagoane speciale si erau in majoritate sateni din comunele din judet. Printre cei plecati era si femeia Elena V. Teodoru cu un copil al ei in etate de sapte ani, de loc din comuna Caciulesti. Copilul nu putea vorbi deloc inca din nastere. Cum l-a vazut pe cioban, copilul si-a recapatat (sic!) vocea si a inceput sa vorbeasca destul de inteles."
Contestat de oamenii de stiinta
Spre deosebire de fostul sau tovaras de guvernare Argetoianu, N. Iorga trateaza cu sarcasm Maglavitul intr-un editorial aparut pe 16 octombrie 1935 in "Neamul Romanesc": "De ce nu se deschid oare portile tuturor caselor de nebuni din Romania, unde sunt atatia oameni buni, religiosi si care au viziuni inca mai curioase decat a <<mosului>>, care cere insistent sa i se puie un scaun in altar, pana ce preotul satului se lasa convins sa nu mai ingaduie pe stapanul Cerurilor sa ramaie in picioare?" O comisie medicala descinsese in septembrie 1935 la Maglavit, prilej pentru C. Cristobald sa relateze in "Zorile": Azi a sosit in localitate, insotit de un stat major de medici, cunoscutul savant neurolog, profesor dr. Gheorghe Marinescu, insarcinat de Ministerul Sanatatii sa faca cercetari la fata locului si sa supuie la un examen fiziologico-psihologic pe Petrache Lupu... Cand comisia s-a apropiat de locul unde predica Petrache Lupu, peste 50.000 de oameni, condusi de mai multi preoti, printre care si preotul Ouatu, de la biserica Ghencea din Capitala, au tabarat cu ciomege si furci, cerand indepartarea doctorilor de Maglavit. (...) Tribuna in care izbutisera medicii sa se retraga in consult cu Petrache Lupu a fost luata cu asalt. Profesorul Marinescu a fost la doi pasi sa fie linsat. El a fost salvat de interventia ciobanului, care l-a obligat insa pe profesor sa tina un discurs multimii, careia sa-i spuna ca si el crede in minune si ca Petrache nu e nebun. Profesorul s-a executat si a dat mana cu ciobanul in vazul tuturor." Acelasi numar din "Zorile" reproduce si parerea, senina si temperata, formulata de neurolog: "Pentru mine nu e nici o indoiala ca Petrache Lupu e un om de perfecta buna credinta, e un halucinat... Nu cred ca el reprezinta realmente un pericol pentru masele lipsite de cultura. (...) Discutia in jurul <<faptului>> de la Maglavit conduce fatal la aceea a posibilitatii sau imposibilitatii miracolelor, iar oamenii de stiinta si reprezentantii clerului, pornind de la premise diferite, nu se vor intelege niciodata asupra acestui punct." Circa 15 ani mai tarziu, psihologul clujean Nicolae Margineanu va imparti pentru un timp cu Petrache Lupu celula din subsolul fostului Minister de Interne, devenit ulterior sediul comitetului central al partidului totalitar. Si lui Nicolae Margineanu, Petrache Lupu i-a lasat impresia unui om de o desavarsita candoare sufleteasca. Spre deosebire de psiholog, care a ispasit nenumarati ani de inchisoare, Petrache Lupu a fost eliberat dupa cateva luni. Se adevereau astfel previziunile cuprinse intr-un horoscop al ciobanului tiparit in anul 1936 in revista "Vremea", pe o pagina intreaga, de un anonim care preciza ca nu este crestin. Autorul spunea ca Petrache Lupu va trece prin multe incercari - atunci, in 1936, era in culmea gloriei -, va fi chiar privat de libertate, insa va scapa din toate si va trai mult. A trait 87 de ani. Prin anii '70 s-au dus la Maglavit doi ziaristi de la "Magazin istoric" sa-l ispiteasca, insa n-au smuls nici un fel de retractare de la "pasnicul cooperator". Ultimul ziarist care l-a abordat, tot fara succes, in regimul trecut, a fost Ovidiu Ioanitoaia de la "Flacara" lui Adrian Paunescu.
Apreciat la nivel inalt
Lui Petrache Lupu i-a botezat Regele un copil, iar maresalul Antonescu l-a dus cu avionul pe front sa le vorbeasca soldatilor, prilej cu care a prevestit infrangerea Germaniei. Mitropolitul Nicolae Balan l-a introdus in Sf. Altar prin Usile Imparatesti, gest necanonic, prerogativa aceasta fiind rezervata exclusiv episcopilor si Suveranului uns de Biserica. Intr-o carte aparuta in 1940, "Minuni si false minuni", arhitectul Mihai Urzica a respins teofaniile ciobanului de la Maglavit, deopotriva cu "viziunea" viitoarei maici Veronica de la Vladimiresti din 1936, pe care parintele Arsenie Papacioc a calificat-o textual de impostoare. In 1957, fiul presedintelui Duminica al nou-infiintatei gospodarii colective din Maglavit a pus pe foc toate icoanele adunate pentru manastirea preconizata in locul zis "La Buturugi". Tanarul Duminica si-a pierdut vederea pe loc, faptul a produs consternare si satisfactie la Maglavit, iar dregatorii comunisti l-au dus pe autorul sacrilegiului cu avionul in URSS, unde a fost operat de celebrul oftalmolog Filatov.

---

Despre autor: